Violența împotriva femeilor este o formă de încălcare a drepturilor omului. În cele mai grave forme ale sale, violența împotriva femeilor este o încălcare a dreptului la viață. În ultimul deceniu statele Europei acordă prioritate eforturilor de a reduce toate formele în care violența împotriva femeilor se manifestă.

Considerăm că și în România instituţiile publice și locale, alături de societatea civilă, trebuie să continue şi să-şi intensifice eforturile de prevenire și combatere a violenței domestice și a violenței sexuale și să acorde atenția cuvenită tuturor celorlalte manifestări ale violenței împotriva femeilor.

Considerăm că statul trebuie să acționeze în aşa fel încât să asigure protecţia efectivă a victimelor, să îmbunătăţească accesul lor la justiţie și accesul la servicii adecvate, garantând respectarea tuturor drepturilor acestora.

Considerăm că instituțiile centrale și locale trebuie să depună toate eforturile şi să crească gradul de conştientizare al funcționarilor publici cu privire gravitatea actelor de violenţă împotriva femeilor în general. Numai după ce se va face acest prim pas se va putea realiza informarea corectă, sensibilizarea și educația la nivel național pentru egalitate și respect reciproc în relațiile între femei și bărbați în orice situație.

Considerăm totodată că este vital ca aceste eforturi să fie sprijinite prin alocarea de resurse financiare corespunzătoare de la bugetul public, întrucât violenţa împotriva femeilor reprezintă o problemă de interes public.

Considerăm că măsurile prevăzute de lege cu privire la agresori sunt insuficiente și nu transmit mesajul că statul nu tolerează violența împotriva femeilor. Statul nu poate invoca dreptul la proprietate sau dreptul la viaţă privată atunci când în viața privată se petrec fapte ce pun în pericol integritatea fizică sau psihică a unei persoane. Societatea acuză victimele iar agresorii rămân nepedepsiți.

Putem afirma că politicile publice privind combaterea violenței domestice sunt încă adoptate la nivel simbolic în România și nu oferă siguranță reală femeilor. Totodată, violența afectează diferit femeile în funcție de inegalitățile pe care acestea le trăiesc, de multe ori concomitent, pe baza etniei lor, a statutului economic, a dizabilității, a orientării a sexuale, vârstei etc. Considerăm necesară dezvoltarea unor politici publice incluzive, care să implice o abordare intersecțională și să asigure respectarea drepturilor tuturor femeilor.

         De ce solicităm măsuri pentru protecția femeilor victime

Joi, 26 noiembrie 2015, de la ora 19:00, Muzeul de Artă Contemporană prezintă proiectul "În același oraș, sub același cer..." realizat de artista poloneză Anna Konik.

In the Same City, under the Same Sky...” răspunde la reticenţa faţă de imigranţi şi tragediile care se abat asupra lor pe drumul lor către Europa. Mărturiile acestor femei imigrante din Afganistan, Siria, Irak, Burma, Palestina, Turcia, Kurdistan, Congo, România, Cecenia, Inguşetia, Somalia, Nigeria, Camerun, Ecuador şi din minorităţile rrome alcătuiesc o dare de seamă autentică asupra dificultăţilor lor.

Toate poveştile se concentrează pe experienţele reale ale unor femei aflate în căutarea unui cămin şi a unei vieţi departe de război, terorism, sărăcie, oprimare sexuală şi violenţă. (Anna Konik)

Expoziție îngrijită de: Suzana Dan
Coordonator MNAC: Cerasela Barbone
Arhitect: Attila Kim
Expoziție produsă de MNAC și Institutul Polonez București
Partener: NEC - New Europe College

La începutul anului 2016, în prezența artistei și în parteneriat cu Institutul Polonez din București și NEC - Colegiul Noua Europă, la MNAC vor fi găzduite discuții și prezentări pe tema imigranților și a fenomenului imigrației.

În data de 16 noiembrie 2015 – dată simbolică pentru România, întrucât reprezintă termenul limită de transpunere în legislație internă a Directivei 2012/29/UE privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității – la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, organizații neguvernamentale au avut a treia întâlnire de lucru cu reprezentanți ai instituțiilor direct responsabile de soluționarea problematicii violenței de gen din România. Reprezentantele rețelelor neguvernamentaleRupem tăcerea despre violența sexuală și Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor  au continuat seria întâlnirilor consultative cu reprezentanți ai CSM, Agenției Națională pentru Egalitate de Șanse, Ministerului Justiției, Ministerului Justiției, IGPR, Academiei de Poliție, Avocatului Poporului și ai Parchetului General.

Foto: Oana Băluță