Misoginie - cealaltă pandemie. Protest de 8 martie la București și Cluj
Rețeaua #MulțumescPentruFlori organizează în luna martie o serie de acțiuni colective sub umbrela sloganului #MisoginieCealaltăPandemie.
Pe 8 martie, de la ora 12.30, revendicările vor fi scandate în Piața Victoriei din București, în fața Guvernului, pentru a trage un semnal de alarmă: modul în care autoritățile au gestionat pandemia a agravat multe dintre problemele cu care femeile se confruntă.
O manifestație simultană va avea loc la Cluj, în fața Prefecturii, începând cu ora 12:00.
Organizatoarele atrag atenția că, pe timpul pandemiei, incidența cazurilor de violență sexuală și domestică a crescut, accesul la serviciile sociale și medicale a fost îngreunat iar munca domestică și munca de îngrijire apasă și mai tare pe umerii femeilor, pe fondul închiderii școlilor și grădinițelor.
Femeile poartă povara pandemiei. Ele lucrează în prima linie în calitate de cadre medicale, asistente sociale, educatoare, profesoare, lucrătoare sexuale, lucrătoare în servicii de curățenie sau în magazinele alimentare, lucrătoare în logistică sau sezoniere, lucrătoare domestice și îngrijitoare pentru copii, vârstnici și bolnavi, și se ocupă aproape singure și de munca de acasă.
Florile de 8 Martie, precum și aplauzele și vorbele de recunoștință trebuie să fie însoțite de măsuri concrete pentru protejarea lor și a celor care se află în grija lor, mai ales acum, în plină pandemie, când ele își continuă munca în beneficiul nostru, al tuturor.
Sunt femei care fug de precaritatea condițiilor de muncă din țară și merg peste granițe să îngrijească bătrâni, să lucreze în agricultură pentru a-și putea susține familiile. Acolo însă, sunt lăsate la cheremul patronilor, fără nicio protecție din partea statului român sau din partea statelor gazdă. Odată cu începutul pandemiei, au fost abandonate de autorități și a trebuit să se descurce singure - cu pierderea locurilor de muncă, cu organizarea călătoriilor în și din țară, cu lipsa asigurărilor medicale.
În pandemie, spitalele nu mai țin cont de dreptul fundamental de a decide asupra propriilor corpuri - a fost restricționat dreptul la avort sau la nașteri în siguranță.
Atunci când au loc agresiuni sexuale, femeilor le este frică să meargă la poliție pentru că se lovesc de polițiști și procurori care mai degrabă reproduc violența societății decât o combat. Instituțiile justiției nu reprezintă interesele femeilor atâta timp cât sunt bazate pe principii patriarhale și rasiste. Iar în timpul pandemiei, poliția a agresat în mod repetat comunitățile, acționând nu doar sexist ci și rasist.
Femeile sunt închise în case cu parteneri abuzivi, fără ca măsurile de carantină să specifice clar că se poate ieși din casă la orice oră în situații de violență domestică pentru a-și proteja viața.
“Acasă este spațiul nostru vital, un loc al revendicărilor feministe, al grijii noastre, al muncii noastre. Acasă este spațiul în care ni s-a spus să stăm în siguranță, în timpul pandemiei. Dar ce putem face când acasă nu este un loc sigur? Sau când nu avem acel „acasă”?”
Adauga un comentariu