Indignare în Franța pentru acordarea premiului César regizorului Roman Polanski, acuzat în Statele Unite pentru violul unei fete de 13 ani.

Preluăm un articol din Libération scris de Virginie Despentes, autoare și regizoare.

Tradus în limba română de Sanda Veber.

Foto : France24.com

"Fie în Adunarea Națională, fie în cultură, voi, cei puternici, cereți un respect deplin și constant. Acest lucru se aplică violului, abuzurilor poliției, premiilor Cesar, reformei dumneavoastră de pensii. Ca bonus, aveți nevoie de tăcerea victimelor.

Voi începe așa: fiți siguri, voi cei puternici, șefii, boșii, voi capetele mari, lucrurile astea dor. Oricât de bine v-am cunoaște, de oricâte ori ne-am fi lovit de puterea voastră si am simțit-o pe propria piele, doare la fel de fiecare data. Tot weekendul acesta v-am ascultat scâncind și bocind, plângându-vă că sunteti obligati sa treceti legea pensiilor prin OUG și că nu vă lăsam sa-l sarbatoriti pe Polanski în liniște și că va stricăm petrecerea, dar în spatele falselor lacrimi, vă vedem, nu vă faceți griji: vă auzim jubiland pentru ceea ce sunteți, șefi adevărați, patroni, caizi si am înțeles mesajul : această noțiune de consimțământ nu intenționați să o lăsați să treacă.

Unde ar mai fi distracția de a face parte din clanul celor puternici dacă ar trebui să ții cont de consimțământul celor dominați? Și cu siguranță nu sunt singura careia îi vine să urle de furie și neputință în fața frumoasei demonstrații de forță, cu siguranță nu singura a mă simți murdărită la vederea orgiei de nedreptate și de impunitate.

Nu este nimic surprinzător in faptul că Academia César îl alege pe Roman Polanski cel mai bun regizor al anului 2020. Este grotesc, este insultant, este dezastruos, dar nu este surprinzător. Când dai unui tip un buget de 25 de milioane pentru a face un film TV, mesajul este în buget.

Dacă lupta împotriva antisemitismului ar interesa cinematografia franceză, s-ar vedea. Pe de altă parte, vocea celor asupriți care-si spun povestea calvarului lor, va plictiseste, am vazut.

Așadar, când ați auzit despre această comparație subtilă între problema unui cineast sicanat de o sută de feministe în fața a trei cinematografe și Dreyfus, victimă a antisemitismului francez de la sfârșitul secolului trecut, ați sesizat imediat oportunitatea. Douăzeci și cinci de milioane pentru această paralelă. Superb. Să ii aplaudăm pe investitori, deoarece pentru a aduna o asemenea sumă, toată lumea a trebuit să joace jocul: distribuția Gaumont, creditele, France 2, France 3, OCS, Canal +, RAI ... cu toții ați băgat mâna în buzunar cu generozitate. Ați strâns rândurile ca să-l apărati pe unul de-al vostru. Cei puternici își apără prerogativele: e una dintre trăsăturile voastre de eleganță, violul este chiar o componentă de stil.
Legea vă acoperă, instanțele sunt domeniul vostru, media vă aparține.

Not much has changed since July 2019, although we had expected the authorities to react quickly in the aftermath of the Caracal case. 2020 began with the scandal of the National Liberal Party (PNL) mayor who raped two trafficked minors. One of the girls attempted suicide because of the trauma. Nothing happened to the mayor, and politicians did not publicly take a stance against the violence to which girls and women are subjected to in this country. How much longer are we going to hide and overlook this painful reality that women are forced to live in day by day?

Violence against women is still silently or explicitly accepted, both institutionally and within society at large. Statistics for Romania show that one out of four murders take place within the family, around half of the citizens believe that rape can be justified in certain circumstances, and 30% of women say that they were victims of physical or sexual violence at some point in their lives, after the age of 15. Around 81% of cases of violence occur at home - both in rural areas (53%) and within cities (47%). Also, in 81% of the cases, violence victims are women, and in 92% of the cases the aggressors are men. One out of four women in Romania was physically or sexually assaulted by their partner. However, only 4% of sexual violence acts end up in court. In addition, Romania is one of the main countries of origin of victims of human trafficking in Europe, often with the complicity of the authorities.

In solidarity with our sisters around the world, we have organized the flashmob "The rapist is YOU" in Romania, to show, once again, that sexism and violence against women are normalized in all patriarchal societies, from East to West, and are NOT a sign of Romanian exceptionalism, "uncivilization" or “backwardness”. The flashmob was also performed in both Romanian and Romani languages, to draw attention to the fact that Roma women in Romania face sexism and racism from authorities and society, and are doubly affected by this racist-misogynistic systemic violence.

We came together as a feminist collective and created the #CadeUnaCademToate (#IfOneFallsWeAllFall) movement, in solidarity with the wider intersectional feminist movement - #NiUnaMenos, and with other similar initiatives in Europe, Latin America, the US and beyond, fighting for women's rights, regardless of color, nationality or sexual orientation.

Începem luna femeilor cu două acţiuni politice, de 1 şi 8 martie! Vom continua cea mai frumoasă tradiție: protestul feminist și solidaritatea între femei! Pe 1 martie mergem în fața Ministerului de Interne să protestăm, prin acest flashmob, împotriva oricărei forme de violență și agresiune asupra femeilor. Lupta uneia este lupta tuturor!

Funcționăm sub formă colectivă, feministă și am inițiat mişcarea #CadeUnaCădemToate în solidaritate cu mişcarea feministă intersecţională mai amplă – #NiUnaMenos, şi cu celelalte iniţiative similare din Europa, America Latină, SUA şi nu numai, care luptă pentru drepturile femeilor indiferent de culoare, etnie, naţionalitate sau orientare sexuală.

Pe 28 iulie 2019, în cadrul protestului cu același nume din faţa Ministerului de Afaceri Interne (http://bit.ly/3c8XYbk), ne-am arătat solidaritatea cu Alexandra Măceșanu, precum și furia față de ignoranța și complicitatea autorităților și forțelor de ordine la violențele îndreptate asupra femeilor.

„Poliția Ucide!” reprezintă poziția noastră împotriva unui sistem de control și pedeapsă care participă la umilirea și distrugerea vieților femeilor.

Nu s-au schimbat multe din iulie 2019, deși ne-am fi așteptat ca autoritățile să reacționeze mai rapid după cazul Caracal. Anul 2020 a debutat cu scandalul primarului PNL care a violat două minore traficate (http://bit.ly/2v4Vyt3). Din cauza traumei, una din fete a încercat să se sinucidă. Primarul nu a pățit nimic, iar politicienii nu au luat atitudine publică împotriva violenței la care sunt supuse fetele și femeile în această țară. Cât timp mai băgăm sub preș o realitate pe care femeile sunt obligate să o trăiască zi de zi?

De Ela Crăciun, Asociația Front

Discurs rostit la începutul Marșului "Împreună pentru Siguranța Femeilor", 19 octombrie 2019, București

Vorbind despre violența împotriva femeilor, de multe ori apare întrebarea, dacă femeile sunt agresate, de ce nu vorbesc, de ce stau. De ce tac ?

Așa că astăzi vreau să vă vorbesc despre tăcere.

Tăcerea nu este doar absența cuvintelor. Tăcerea nu este mereu liniște și pace. Tăcerea nu este doar despre persoana care tace.

Tăcerea, când vorbim despre violența de gen, este de multe ori frică. Este abuz și complicitate.

Tăcerea este de fiecare dată când ridiculizăm o femeie… pentru că este slabă, puternică, prea feminină, nefeminină, gălăgioasă, provocatoare. Tăcerea este construcția istorică a femeii ca « prea emotivă », « isterică », exagerată, nerațională, dar și ca neapărat supusă și pe placul celorlalți. Tăcerea este credința că vorbele unei femei nu sunt adevărate…pentru că nu sunt « raționale ».

Tăcerea este fiecare polițist – sau doctor, sau judecător – care râde de o femeie agresată, care desconsideră agresiunea, care o întreabă ce a făcut să provoace EA agresorul. Care nu o cred când ea SPUNE că a fost agresată.

Tăcerea este când comunitatea vede abuzul și tace, când cu toții știm o femeie agresată și totuși..alegem tăcerea. Când comunitatea vede abuzul și nu crede femeia : sigur nu a fost o soție bună ; sau o fiică ascultătoare ; sigur l-a provocat. Tăcerea este când agresiunea este justificata, când respectabilitatea bărbatului e mai importantă decât viața femeii: « e un vecin bun, un bărbat muncitor ! Ne dă mereu bună ziua. »

Tăcerea este rufele murdare se spală în familie – rufele, murdare de sânge. Atunci când familia este mai importantă decât viața unui membru al ei.