Ambasada Spaniei împreună cu Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor a organizat pe 28 noiembrie seminarul “Violența împotriva femeilor pe agenda politică”. Evenimentul și-a dorit să marcheze Ziua Internațională pentru Combaterea Violenței asupra Femeilor.

Contextul alegerilor pentru Parlamentul României este o oportunitate pentru a avea o discuție substanțială despre modificările legislative necesare pentru protecția victimelor violenței domestice.

“De ce am invitat numai politiciene la acest eveniment? Pentru că ne dorim să construim solidaritate indiferent de culoarea politică. Și coalizare în jurul acestui fenomen care afectează în mod disproporționat femeile.”, a declarat Andreea Bragă, Președinta Centrului FILIA.

Printre politicienele care au participat la eveniment se numără: Andreea Paul (Deputată PNL), Gabriela Crețu (Candidată și Senatoare PSD), Maria Lazăr (Secretar General al OFSD), Laura Bratosin (Candidată ALDE pentru Camera Deputaților), Lucia Diculescu (Candidată PMP pentru Camera Deputaților), Magda Grecu (Candidată PMP pentru Camera Deputaților), Florina Presadă (Candidată USR pentru Senat), Diana Colceriu (Candidată USR pentru Camera Deputaților). În cadrul evenimentului au participat și președinte anterioare ale Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați: Ioana Cazacu (PSD) și Maria Moța (PNL).

Mihaela Săsărman, Coordonatoare Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor, a adus în discuție urgența implementării măsurilor care să armonizeze legislația din România cu Convenția de la Istanbul, în vigoare în țara noastră de la 1 septembrie 2016.  “Colegele mele din organizațiile care lucrează direct cu victimele, și eu care mă ocup de programe pentru agresori, știm cât este de urgent. Fiecare săptămână care trece fără ca această lege să fie adoptată este o problemă.“

România are obligația de a oferi servicii specializate și adecvate victimelor violenței sexuale, în acord cu Convenția de la Istanbul, ratificată și promulgată de România anul acesta și în vigoare începând cu 1 septembrie 2016. Formula prin care Executivul a convenit cu organizațiile neguvernamentale să implementeze această obligație a fost prin înființarea de centre de sesizare și sprijin a cazurilor de criză în urma violului.

Andra Croitoru, Secretar de stat al Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), declara recent că serviciile integrate de urgență destinate victimelor violenței sexuale vor funcționa în centre create în cadrul unității de primire a urgențelor (UPU) din spitalele județene. Se vor acorda trei tipuri de asistență de specialitate: servicii medicale asigurate de către un asistent medical, servicii de consiliere prin intermediul unui asistent social și servicii de medicină legală asigurate de către un medic legist (la solicitarea poliției). ANES a semnat deja cu Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” un acord pentru introducerea unui kit pentru prelevarea probelor biologice în cazurile de viol, însă nu se cunoaște încă stadiul creării centrelor integrate pentru victimele violului în Unitățile de Primiri Urgențe.

Din acest motiv, organizațiile neguvernamentale din rețelele Rupem tăcerea despre violența sexuală și Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor au transmis astăzi o scrisoare deschisă ministrului Sănătății Vlad Voiculescu prin care solicită să le fie aduse la cunoștință demersurile întreprinse pentru crearea centrelor integrate pentru victimele violului în cadrul unităților UPU. Totodată, au amintit ministrului că în câteva zile, mai exact pe 25 noiembrie, începe la nivel internațional ”Campania de 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeilor” în cadrul căreia sunt invitate și instituțiile publice din România să se implice.

Raport realizat de: Tudorina Mihai, Asociația Front

Culegerea datelor: Carmen Radu, Asociația Front

Coaliția pentru Egalitate de Gen

Femeile constituie aproape o treime din candidații în alegerile parlamentare din 2016 (29%), după cum reiese din analiza realizată asupra listelor de candidați depuse de partidele politice pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016. (Sursa datelor: BEC)

În analiză au fost incluse listele formațiunilor politice care au înregistrat liste de susținători la nivel național (11 partide), precum și candidații independenți. Nu au fost analizate listele partidelor cu candidați în câteva circumscripții (precum Partidul Verzilor, PACT, BUN, Partidul Vrancea Noastră ș.a.) și nici listele depuse de către organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale.

Ponderea femeilor candidate pentru cele 11 partide analizate este:

- 28% pentru Camera Deputaților

- 32% pentru Senat

 Ponderea femeilor candidate pentru toate partidele și toate organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale este:

- 27% pentru Camera Deputaților

- 29% pentru Senat

Nu s-a putut include în analiză gradul de eligibilitate pentru candidaturile femeilor, întrucât nu există date publice cu privire la estimarea pozițiilor eligibile ale partidelor. Este posibil ca multe femei să fi fost trecute pe liste numai pentru a respecta legea privind reprezentarea ambelor sexe.

Semnalăm lipsa de transparență și neimplicare a instituțiilor publice în a oferi date segregate pe gen cu privire la candidații în alegerile legislative din 11 decembrie. Este de asemenea scandalos faptul că Biroul Electoral Central publică pe pagina sa documente în format excel și nu are o bază de date care să permită căutarea online a candidaților în funcție de circumscripție, partid și în funcție de sexul feminin/masculin al candidatului/ei. Am solicitat BEC aceste date și singurele documente care ne-au fost transmise sunt cele disponibile pe pagina web, din care lipsesc informațiile solicitate.

Nu în ultimul rând, este îngrijorător că în mai multe circumscripții din țară a fost încălcată legea electorală, care obligă partidele ca pe listele de candidați să existe reprezentarea ambelor sexe(cel puțin o femeie/cel puțin un bărbat) iar acest fapt nu a fost semnalat de nici o instituție publică până în acest moment.

Organizațiile semnatare solicită plenului Senatului României să respingă propunerea legislativă privind redefinirea familiei, întrucât aceasta nu este nici necesară, nici oportună și contravine standardelor de drepturile omului asumate de statul român și garantate cetățenilor prin articolul 26 din Constituția României, ce protejează viața privată și de familie a tuturor.  Adevăratul scop al iniţiativei este acela de afirmare şi perpetuare a discriminării în baza orientării sexuale, scop care contravine dreptului la demnitate umană, obligației statului român de non-discriminare şi principiului egalităţii. Posibila suprapunere a referendumului cu alegerile parlamentare urmărește deturnarea procesului electoral, poluarea acestuia cu mesaje homofobe și limitarea posibilității de analiză corectă, de informare și educare a întregii societăți. Mai grav, organizarea unui referendum pe această falsă problemă a redefinirii familiei distrage atenția societății de la dificultățile majore cu care se confruntă familiile din România, precum sărăcia, lipsa accesului la educație și servicii de sănătate, șomajul, violența domestic și absența unor programe adecvate de protecție și asistență socială. 

Propunerea de modificare a Constituției, venită din partea unor organizații conservatoare și religioase, cu susținerea explicită a Bisericii Ortodoxe Române și a unor culte din România, departe de a rezolva o criză demografică așa cum se pretinde, vizează stigmatizarea persoanelor lesbiene, gay, bisexuale și transgender (LGBT) și excluderea lor, pe cât posibil, din societate, prin negarea unor drepturi civile, ce țin de reglementarea relațiilor interpersonale și protecția vieții lor familiale. Inițiativa urmărește substituirea instituțiilor civile ale statului, instituții deschise tuturor cetățenilor, și redefinirea acestora din perspectiva religioasă majoritară. Chiar mai îngrijorător este că aceste organizații vizează modificarea Constituției concomitent cu alegerile parlamentare din 2016, folosind deseori un discurs instigator la ură care are potențialul de a genera o întreagă campanie electorală bazată pe homofobie și nu pe proiecte politice. Acest fapt creează un risc major pentru siguranța persoanelor LGBT atât în spațiul public, cât și în mediul profesional, educațional sau în interacțiunea cu autoritățile publice.