De Ela Crăciun, Asociația Front

Discurs rostit la începutul Marșului "Împreună pentru Siguranța Femeilor", 19 octombrie 2019, București

Vorbind despre violența împotriva femeilor, de multe ori apare întrebarea, dacă femeile sunt agresate, de ce nu vorbesc, de ce stau. De ce tac ?

Așa că astăzi vreau să vă vorbesc despre tăcere.

Tăcerea nu este doar absența cuvintelor. Tăcerea nu este mereu liniște și pace. Tăcerea nu este doar despre persoana care tace.

Tăcerea, când vorbim despre violența de gen, este de multe ori frică. Este abuz și complicitate.

Tăcerea este de fiecare dată când ridiculizăm o femeie… pentru că este slabă, puternică, prea feminină, nefeminină, gălăgioasă, provocatoare. Tăcerea este construcția istorică a femeii ca « prea emotivă », « isterică », exagerată, nerațională, dar și ca neapărat supusă și pe placul celorlalți. Tăcerea este credința că vorbele unei femei nu sunt adevărate…pentru că nu sunt « raționale ».

Tăcerea este fiecare polițist – sau doctor, sau judecător – care râde de o femeie agresată, care desconsideră agresiunea, care o întreabă ce a făcut să provoace EA agresorul. Care nu o cred când ea SPUNE că a fost agresată.

Tăcerea este când comunitatea vede abuzul și tace, când cu toții știm o femeie agresată și totuși..alegem tăcerea. Când comunitatea vede abuzul și nu crede femeia : sigur nu a fost o soție bună ; sau o fiică ascultătoare ; sigur l-a provocat. Tăcerea este când agresiunea este justificata, când respectabilitatea bărbatului e mai importantă decât viața femeii: « e un vecin bun, un bărbat muncitor ! Ne dă mereu bună ziua. »

Tăcerea este rufele murdare se spală în familie – rufele, murdare de sânge. Atunci când familia este mai importantă decât viața unui membru al ei.

Patru mari orașe din România se ridică împotriva violenței asupra femeilor

Organizațiile neguvernamentale din domeniul prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor ies în stradă sâmbătă, 19 octombrie 2019, la MARȘUL “ÎMPREUNĂ PENTRU SIGURANȚA FEMEILOR”.

• Evenimentul de anul acesta se va desfășura sub sloganul ”Credeți-ne!”
• Organizatorii atrag atenția asupra descurajării femeilor de a raporta violența din cauza inaccesibilității serviciilor și a lipsei de încredere cu care sunt tratate
• Marșul va începe concomitent în patru orașe din țară: București, Cluj-Napoca, Timișoara și Iași

Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor organizează în București, începând cu ora 15.00, cea de-a cincea ediție a Marșului “Împreună pentru siguranța femeilor” pentru a-și arăta solidaritatea cu femeile supraviețuitoare ale violenței și pentru a menține presiunea publică necesară pentru respectarea drepturilor femeilor și fetelor. Marșuri similare se vor desfășura și în alte trei mari orașe din România – Cluj-Napoca, Iași și Timișoara.

Sâmbătă, 19 octombrie, de la ora 15.00, are loc Marșul „Împreună pentru siguranța femeilor!”
Pornim de la Piața Universității, din Parcul Colțea, spre Piața Victoriei.
Organizator: Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor

CE NE DORIM DE LA ACEST MARȘ?

Suntem unite împotriva violenței și cerem să fim crezute!

Condamnăm comportamentul acelor bărbați care desconsideră femeile, le jignesc, le umilesc, le hărțuiesc, le violează sau le lovesc cu impunitate. Nu există circumstanțe atenuante pentru bărbații violenți în relația de cuplu, în familie, la locul de muncă și în diverse spații publice.

Condamnăm atitudinea celor care pun la îndoială mărturiile femeilor care au trecut prin violență și le învinovățesc pe ele pentru ceea ce au avut de suportat. Acestora dorim să le transmitem un mesaj ferm: este inacceptabil să minimizați experiențele negative și dramele prin care trec mii de femei! Femeile nu „provoacă” violența. Nu există nicio justificare și niciun context, decât cel de auto-apărare, care să legitimeze folosirea violenței. Nicio femeie nu “merită” să fie bătută sau violată, hărțuită sau jignită.

Pe 26 iulie, Alexandra Măceșanu, în vârstă de 15 ani, a fost dată dispărută. Adolescenta fusese răpită cu trei zile mai devreme de pe lângă orașul Caracal, sechestrată și violată de către Gheorghe Dincă, în vârstă de 65 de ani. Dincă a mărturisit uciderea atât a ei, cât și a Luizei Melencu, dispărută în aprilie. Șocul provocat în societate de către evenimente s-a prelungit în zilele ce au urmat când am aflat că Alexandra s-a luptat și a reușit să sune de trei ori poliția în cele trei zile de sechestru. Agenții nu au reacționat suficient de prompt, ba mai mult, a reieșit că i-au vorbit fetei pe un ton sarcastic și arogant. Evenimentele au scos la iveală sexismul atroce al poliției, nepăsarea autorităților cu privire la abuzurile suferite de femei și o cultură mediatică ce face din suferință un spectacol.

Dispariția Alexandrei Măceșanu și ceea ce a urmat: dezinteresul autorităților, complicitatea forțelor de ordine, manipularea operată de diverse instituții publice și căderea în senzațional a mass-media - toate sunt manifestări ale unei culturi patriarhale ce normalizează violența provocată de bărbați, hrănește neîncredere în fete și femei și reduce la tăcere vocile femeilor și ale persoanelor agresate de către aceștia. 

Pe 28 iulie am ieșit în stradă furioase, dar organizate! 

În solidaritate cu Alexandra Măceșanu și împotriva ignoranței și complicității autorităților și forțelor de ordine am strigat „Poliția ucide!” și „Cade Una, Cădem Toate!”.