Pe 26 iulie, Alexandra Măceșanu, în vârstă de 15 ani, a fost dată dispărută. Adolescenta fusese răpită cu trei zile mai devreme de pe lângă orașul Caracal, sechestrată și violată de către Gheorghe Dincă, în vârstă de 65 de ani. Dincă a mărturisit uciderea atât a ei, cât și a Luizei Melencu, dispărută în aprilie. Șocul provocat în societate de către evenimente s-a prelungit în zilele ce au urmat când am aflat că Alexandra s-a luptat și a reușit să sune de trei ori poliția în cele trei zile de sechestru. Agenții nu au reacționat suficient de prompt, ba mai mult, a reieșit că i-au vorbit fetei pe un ton sarcastic și arogant. Evenimentele au scos la iveală sexismul atroce al poliției, nepăsarea autorităților cu privire la abuzurile suferite de femei și o cultură mediatică ce face din suferință un spectacol.
Dispariția Alexandrei Măceșanu și ceea ce a urmat: dezinteresul autorităților, complicitatea forțelor de ordine, manipularea operată de diverse instituții publice și căderea în senzațional a mass-media - toate sunt manifestări ale unei culturi patriarhale ce normalizează violența provocată de bărbați, hrănește neîncredere în fete și femei și reduce la tăcere vocile femeilor și ale persoanelor agresate de către aceștia.
Pe 28 iulie am ieșit în stradă furioase, dar organizate!
În solidaritate cu Alexandra Măceșanu și împotriva ignoranței și complicității autorităților și forțelor de ordine am strigat „Poliția ucide!” și „Cade Una, Cădem Toate!”.
Poliția ucide!
Suntem o colectivă de grupări feministe. Prin acțiunea Cade Una, Cădem Toate! de pe 28 iulie din fața Ministerului de Afaceri Interne, ne-am arătat atât solidaritatea cu Alexandra, cât și furia în privința complicității Poliției la violențele îndreptate asupra femeilor! „Poliția Ucide!” am scris pe zid la intrarea în Minister - reprezintă poziția noastră împotriva unui sistem de control și pedeapsă care participă la umilirea și distrugerea vieților femeilor!
Mai mult decât a arăta cu degetul către atitudini și gesturi sexiste și misogine, ne revoltăm împotriva ordinii patriarhale ce domină societatea. Funcționarea acestei ordini este asigurată de putere, resurse și beneficii materiale deținute și tranzacționate cu preponderență între bărbați. Aici găsim și infrastructura de disciplinare și control a statului, Poliția, Jandarmeria și toate celelalte formațiuni care fac parte din aparatul represiv de stat. În cazul răpirii și abuzării Alexandrei Măceșanu, considerăm că întârzierea și condescendența intervenției poliției locale înseamnă complicitate!
Patriarhatul ucide!
Cum se întâmplă adesea, violențele îndreptate asupra femeilor sunt fie ignorate, fie instrumentalizate pentru a servi altui scop. La fel, tragedia Alexandrei Măceșanu a fost redusă în discursul public la teme precum critica PSD-ului, corupție, haos instituţional sau așa-zisa „înapoiere” românească. Poate părea, astfel, că tragedia a fost cauzată de vreo patologie românească, o mentalitate locală, „balcanică” eventual. Toate acestea sunt nu doar niște fabulații, ci ele servesc mascării eficiente a adevăratelor probleme cum ar fi că aparatul de putere este o structură patriarhală în slujba intereselor unei elite masculine și a avut grijă să abandoneze mediul rural. Și acestea nu au nimic de-a face cu vreun specific românesc, ci e vorba de o violență structurală întâlnită în mai toate periferiile și semi-periferiile lumii.
Violența de gen este normalizată
A considera România „un caz special” în privința violenței asupra femeilor nu ajută. Așa cum nu ajută portretizarea lui Gheorghe Dincă ca un monstru amoral. A-l privi ca pe o excepție, ca pe o deviere abjectă, maschează faptul că violența de gen este normalizată și aceasta începe de cele mai multe ori de acasă. Statisticile pentru România arată că 1 din 4 omoruri au loc în familie, în jur de jumătate dintre cetățeni cred că violul poate fi justificat în anumite circumstanțe, 81% din cazurile de violenţă se petrec la domiciliu – atât în rural (53% din cazuri), cât şi în urban (47%), în 81% dintre cazuri femeile sunt victimele violenţei şi în 92% dintre cazuri bărbaţii sunt agresori, 1 din 4 românce a fost agresată fizic sau sexual de partener, şi cu toate acestea doar 4% din actele de violenţă ajung în instanţă. În plus, România este una dintre principalele țări de origine ale victimelor traficului de persoane din Europa, o treime dintre victime fiind persoane minore.
Sistemul ucide!
Violenţa împotriva femeilor este tacit sau explicit acceptată atât la nivel de societate, cât şi instituţional. Lipsește un cadru adecvat de protecţie pentru victimele agresiunilor fizice şi sexuale. Atitudinea autorităţilor îi favorizează pe agresori. Polițiștii jignesc, învinovăţesc, hărțuiesc și iau în glumă femei care depun plângeri sau le sfătuiesc ca fapta să „rămână în familie”. Polițiștii refuză deseori înregistrarea plângerilor venite de la femei rome și/sau femei sărace pe motiv că se împacă ‘’ei’’ și nu e nevoie de intervenție. Procurorii resping plângeri şi ordine de protecţie, judecătorii critică şi ironizează victimele violenţei şi iau apărarea agresorilor sau maschează complicitatea autorităţilor în cazuri de trafic de persoane. Problemele continuă și la educație: Ministerul Educației nu respectă obligațiile legale în domeniul prevenirii și combaterii violenței ---- prin lipsa informațiilor din curriculum despre drepturile femeilor, inegalitate de gen și violența asupra femeilor.
Patriarhatul în complicitate cu capitalismul și rasismul ucid!
Mai mult decât a fi un produs comportamental al societății, sexismul merge mână în mână cu capitalismul. Acumularea pe bază de profit are nevoie nu doar de muncă ieftină și din belșug, ci și de muncă gratuită cum este cea domestică - într-o proporție covârșitoare fiind făcută de către femei. Precaritatea și sărăcirea populației este într-o mare măsură acomodată de femei - și nu oricare femei ci mai ales de cele din medii muncitorești și din comunități rome. Rasismul merge mână în mână cu ordinea patriarhală atunci când fete și femei rome nu sunt auzite, sunt marginalizate, umilite și împinse mai mult în precaritate. În capitalism, ordinea patriarhală lucrează și către a desolidariza femei diverse: în funcție de clasa socio-economică și etnie, femeile sunt împinse la a nu fi solidare unele cu altele și la a reproduce ierarhii dezumanizante rasiste și clasiste.
Lupta noastră împotriva violenței de gen vizează și alte violențe intersectate cu aceasta. De aceea spunem: Cade Oricare Una Dintre Noi, Cădem Toate! Chemăm la solidaritate feministă anti-rasistă și anti-clasistă!
Credem în solidaritate și prevenție!
Credem în solidaritate și prevenție. Credem că o lume mai bună nu se construiește prin mărirea controlului și supravegherii populației! Cu toate acestea, tactic ne dorim pedepse care să răspundă strict gravității violențelor comise împotriva femeilor, femeilor rome și altor grupuri vulnerabile. Chiar dacă mărirea pedepselor i-ar putea ține pe anumiți indivizi departe de țintele lor, atât timp cât sistemul judecătoresc continuă să fie unul sexist, rasist și homofob și dedicat servirii intereselor profitului, nimic nu ne garantează că procesele sunt corecte și oamenii protejați. Suntem conștiente de faptul că mărirea pedepselor nu elimină problema: mereu vom avea abuzatori, hărțuitori și violatori cât timp nu educăm băieții să nu agreseze!
Nu vrem o lume cu mai multe închisori și cu mai mulți bărbați victime ale capitasimului și rasismului. De acolo se întorc și mai înrăiți și traumatizați - închisoarea nu e vreo școală care te învață să fii mai bun cu oamenii din jurul tău, dimpotrivă. Nu vrem să încurajăm și să reproducem o cultură a ierarhiei stricte și definițiilor restrictive cu privire a ce înseamnă să fii „femeie” sau „bărbat”. Însă în același timp asistăm neputincioase la lipsa de protecție a femeilor și fetelor, la lipsa serviciilor și adăposturilor, la faptul că prea mulți bărbați care au comis acte de violență împotriva femeilor sunt liberi să perpetueze violența.
Solidaritate internațională
Mişcarea #CadeUnaCădemToate este împotriva patriarhatului instituționalizat. Împotriva violenţei sistemice născute şi întreţinute de cultura patriarhală care ignoră suferința femeilor și minimalizează puterea, autonomia şi capacităţile femeilor. Organizatoarele acestei mişcări îşi declară solidaritatea cu mişcarea feministă intersecţională mai amplă – Ni una menos, şi cu celelalte iniţiative similare din Europa, America Latină, SUA şi nu numai, care luptă pentru drepturile femeilor indiferent de culoare, etnie, naţionalitate sau orientare sexuală.
Noi, grupul semnatar ce include persoane precare, rome și cu orientări sexuale ne-heterosexuale, știm prea bine că tocmai cei mai vulnerabili ajung mereu în închisori! Nu vrem o lume cu mai multe închisori și cu femei și bărbați victime ale sistemului opresiv capitalist și rasist. Vrem o pedagogie ce condamnă violența patriarhală și se bazează pe respectarea demnității femeilor! Vrem protecție și siguranță pentru fete/ femei înainte de toate!
REVENDICĂRI
Cerem:
Informații oficiale cu privire la câți abuzatori sunt printre polițiști. Solicităm date concrete și pentru toate nivelurile instituției, însoțite de o descriere a măsurilor luate în privința agenților de poliție care au fost reclamați pentru violență de gen atât domestică, cât și în serviciu!
Simplificarea procedurii prin care persoane abuzate sau ignorate de către agenți ai Poliției să poată depună plângeri împotriva acestora. Este necesar ca această procedură să fie accesibilă, popularizată și să protejeze persoana reclamantă de posibilele amenințări ale reclamatului.
Debirocratizarea procesului de eliberare gratuită a certificatului medico-legal pentru cazurile de viol, violență domestică și alte forme de violență.
Simplificarea procedurilor instituționale de raportare a violurilor și a agresiunilor sexuale. Relatarea repetată în cursul anchetei (începând cu persoanele de încredere, continuând cu specialiștii – medic, asistent social, polițist, procuror, iar în final judecătorul) echivalează cu a re-trăi evenimentul și, automat, cu accentuarea umilințelor la care au fost supuse victimele.
Mai multe adăposturi pentru persoane care se confruntă cu violență domestică și sexuală, conform cu recomandările Grupului de Lucru pentru Combaterea Violenței Asupra Femeilor al Consiliului Europei.
Întărirea și subvenționarea serviciilor de transport și locuire publice la nivel național. Vrem să ne putem deplasa în siguranță fie că locuim în oraș, comună sau sat! Vrem să putem ieși din relații abuzive fără teama că vom rămâne în stradă din cauză că nu putem susține chirii de sute de euro pe lună!
Introducerea în școli a unor programe accesibile dedicate educației pentru sănătatea reproducerii și egalitate de gen. Elaborarea programei să fie realizată prin consultarea publică a organizațiilor și rețelelor feministe, antirasiste și de reprezentare a comunităților LGBT, a persoanelor din mediul academic cu expertiză dovedită în domeniu și experiență de mobilizare.
Formarea obligatorie a polițiștilor, personalului juridic și medical în problematica violenței de gen. Polițiștii, judecătorii și procurorii trebuie să învețe să acționeze în așa fel încât să nu mai minimizeze gravitatea sesizărilor referitoare la abuz, hărțuire, violență, viol, și în așa fel încât să trateze persoanele agresate cu respect, evitând adâncirea traumei.
“Împreună supravieţuim! Niciuna mai puţin!”
“Stop violenţei împotriva femeilor”
“Patriarhatul ucide”
#cadeunacademtoate
#sexismulucide
#niunamenos
#nonunadimeno
#yositecreo
Cade Una Cădem Toate, România
