De 8 martie, femeile ies în stradă și cer avort gratuit, în spitale publice și în condiții sigure

Organizatoare: Colectiva feministă #MulțumescPentruFlori

Cu sprijinul: Asociația E-Romnja, Asociația Front/Feminism Romania, Asociația Moașelor Independente, Asociația Iele-Sânziene, GirlUp Romania, Asociația ACCEPT, Meduza Kolektiv

#8martie #8martiezidezi #multumescpentruflori #avortgratuit #sexismulucide #cadeunasarimtoate

În data de 8 martie se anunță mai multe manifestații pentru dreptul la avort și drepturi reproductive, în București și Cluj Napoca. Manifestațiile sunt organizate de colectiva „Mulțumesc pentru flori” cu sloganul „Uterul nostru nu e profitul vostru.”

Organizatoarele trag un semnal de alarmă de ziua internațională de luptă pentru drepturile femeilor: accesul la avort în România este din ce în ce mai amenințat. Din ce în ce mai multe spitale de stat refuză avortul la cerere, iar clinicile private profită de pe urma disperării femeilor, prețul unui avort ajungând chiar și până la 4.500 lei.

Conform unei cercetări a ONG-urilor, în perioada 2020-2021, din 171 de spitale de stat, doar 59 făceau întreruperi de sarcină la cerere. Medicii refuză astfel de intervenții în spitalele de stat, dar unii dintre ei acceptă să facă avorturi la cerere în cabinetele private, în schimbul unor sume mari de bani. Organizatoarele arată că pentru acești medici, persoanele însărcinate care se confruntă cu o sarcină nedorită sunt văzute ca surse de profit.

Din cele 171 de spitale, 51 au invocat religia ca principal motiv de refuz al medicilor, un motiv ce nu își are locul în sistemul public de sănătate.

Conform datelor INSP din 2022, 13 județe din țară nu au raportat niciun avort la cerere în sistemul public (Giurgiu, Călărași, Brașov, Iași, Neamț, Vaslui, Bacău, Bistrița-Năsăud, Satu-Mare, Sălaj, Arad). În trei județe (Olt, Hunedoara și Vâlcea) nu există acces la avort la cerere nici în sistemul public, nici în cel privat.

Avortul medicamentos introdus de Ministerul Sănătății în anul 2020, în plină pandemie de COVID-19, este foarte slab promovat în spitale, pentru că ministerul nu a făcut nicio informare și nicio formare a cadrelor medicale cu privire la această modalitate de întrerupere a sarcinii.

Rețeaua cabinetelor de planificare familială este lăsată în ultimii ani fără finanțare pentru anticoncepționale gratuite, care pe vremuri se acordau persoanelor din categorii vulnerabile, femeilor sărace, elevelor și studentelor.

În România nu există niciun protocol sau strategie la nivel național care să reglementeze accesul la metode de contracepție, deși Organizația Mondială a Sănătății consideră că accesul la servicii de sănătate comprehensive, care includ avortul, prevenția sarcinilor nedorite și tratamentul bolilor cu transmitere sexuală, înseamnă respectarea drepturilor omului.

În 2020, România a fost pe primul loc în ceea ce privește incidența cancerului de col uterin și a înregistrat cea mai mare mortalitate din Uniunea Europeană. Testarea pentru identificarea tulpinilor HPV cu risc înalt și vaccinul anti-HPV nu sunt decontate. Înregistrăm mii de cazuri și mii de decese produse de unul dintre cancerele care poate fi evitat prin prevenție.

Numărul mamelor minore este în continuă creștere. Nu există cursuri de educație sexuală în școlile din România.

“Drepturile reproductive și sănătatea fetelor și femeilor din România sunt în pericol. Ieșim în stradă pentru a condamna orice inițiativă care rezultă în limitarea serviciilor publice de întrerupere a sarcinii la cerere și încălcarea dreptului de a decide cu privire la propriul corp. Ieșim în stradă pentru a atrage atenția asupra efectelor devastatoare pe care astfel de măsuri le pot avea asupra integrității și autonomiei persoanelor de sex feminin, dar și asupra familiilor, comunităților și societății în ansamblul său. Vrem educație sexuală în școli, distribuirea de anticoncepționale gratuite și campanii publice de informare și de prevenție” - au declarat organizatoarele.

În cei 23 de ani ai decretului 770/1966 care a interzis avortul, peste 10.000 de femei și-au pierdut viața și alte 100.000 au suferit complicații medicale. Femeile au folosit umerașe, frunze de mușcată, sonde, ace sau alte obiecte ascuțite pentru a-și provoca singure avortul, s-au aruncat pe scări, au luat medicamente, așteptând ore în șir în timp ce aveau hemoragie. Lecția istorică pe care ne-au lăsat-o moștenire mamele și bunicile noastre cu prețul vieții lor este că diminuarea accesului la întreruperi de sarcină la cerere nu va duce la scăderea numărului avorturilor sau la o cerere mai mică, ci la creșterea numărului avorturilor empirice, realizate în condiții nesterile, în lipsa personalului medical, în afara unui spital sau a unui cabinet medical, precum și la creșterea numărului de decese.

Femeile doresc să tragă un semnal de alarmă și asupra curentului religios misogin și ideologiilor extremiste de dreapta care susțin măsuri de reducere a drepturilor femeilor, mamelor, persoanelor queer, femeilor rome, existând ideologii rasiste care susțin sterilizarea femeilor rome și a femeilor cu dizabilități.

Totodată, organizatoarele atrag atenția asupra constrângerilor economice din partea statului și companiilor private care mențin persoanele sărace în afara accesului la servicii de sănătate reproductivă, la mijloace contraceptive și la un trai decent pentru creșterea unui copil.

Revendicările activistelor sunt numeroase și se adresează mai multor instituții publice:

Către Ministerul Sănătății:

Decontarea procedurii întreruperii de sarcină la cerere prin bugetul Fondului Național Unic de Asigurări de Sănătate.
Introducerea acordării de servicii de avort la cerere în procedura de acreditare a spitalelor cu secții de obstetrică ginecologie și monitorizarea acordării procedurii de întrerupere de sarcină (la cerere și terapeutică).
Stabilirea la nivel național a unui protocol privind întreruperile de sarcină (la cerere, medicamentoase și terapeutice) care să conțină specificații clare privind situațiile în care se poate refuza o pacientă, privind procedura în sine, drepturile și obligațiile părților etc.
Interzicerea transmiterii de informații eronate și pro-viață cu scopul de a descuraja avortul prin consilierea pre-avort obligatorie în unele spitale. Stabilirea unui discurs pro-alegere, în cadrul consilierii pre-avort, bazat în întregime pe date științifice, informații medicale, nu cu scopul de a descuraja din start sau a învinovăți persoana care apelează la această procedură.
Comunicarea prin intermediul unei platforme online a unor informații corecte, valide din punct de vedere științific și nepărtinitoare despre întreruperile de sarcină la cerere, medicamentoase și terapeutice, dar și asigurarea unei linii telefonice gratuite de informare pentru persoanele care vor să afle mai multe informații despre acest serviciu medical.
Colectarea datelor privind procedurile din sfera sănătății reproducerii, inclusiv procedura de avort, efectuate la nivelul cabinetelor, clinicilor și spitalelor din mediul privat.
Introducerea consilierii post-avort în urma procedurii de întrerupere de sarcină, care să includă informații despre primele 48 de ore post-avort, relații sexuale sigure și sănătoase și despre metodele de contracepție pe care pacienta le poate folosi în prevenirea unor sarcini nedorite.
Asigurarea accesului tuturor persoanelor de sex feminin la informații despre mijloace contraceptive.
Distribuirea de anticoncepționale gratuite prin cabinetele medicilor de familie.
Gratuitatea testării HPV și vaccinare gratuită anti-HPV inclusiv pentru persoanele de sex feminin până în 40 de ani.
Formarea personalui medical din perspectivă anti-rasistă, anti-clasistă, anti-homofobă, anti-transfobă, anti-abilistă, etc.
Crearea de servicii de servicii de sănătate specializate pentru tranziția medicală a persoanelor transgender, decontate prin bugetul Fondului Național Unic de Asigurări de Sănătate (analize și consultații endocrinologice, suport psihologic, tratament hormonal).
Implementarea la nivel național a Clasificării Internaţionale a Maladiilor Revizia 11, adoptată de Organizația Mondială a Sănătății în 2019 și în vigoare de la 1 ianuarie 2022, în vederea depatologizării identității de gen transgender și eliminarea diagnosticului psihiatric pentru persoanele trans.
Interzicerea procedurii de evaluare medicală a persoanelor transgender în cadrul Institutului Național de Medicină Legală, solicitată abuziv de judecători în cadrul proceselor de stare civilă pentru recunoașterea juridică a genului. Această expertiză este abuzivă, umilitoare și contrară standardelor CEDO, care decuplează tranziția juridică de cea medicală și interzic obligarea persoanelor transgender la efectuarea intervențiilor chirurgicale ca precondiție la modificarea sexului în actele de stare civilă.
Revizuirea programelor de formare inițială în cooperare cu facultățile de medicină, pentru a depatologiza identitățile queer și a pune în acord educația medicală cu standardele OMS. În prezent orientarea sexuală homosexuală și identitatea de gen transgender sunt considerate parafilii (deviații sexuale) în educația medicală românească, în contradicție cu standardele medicale internaționale ale profesiei de psihiatru.

Către autoritățile Administrației Publice Centrale sau Locale care au în subordine spitale publice:

Monitorizarea condițiilor în care este asigurat accesul la întreruperi de sarcină la cerere pe toată perioada anului și dacă este asigurat personalul medical necesar în funcție de numărul populației pentru fiecare regiune, luând în considerare și statisticile existente (numărul de întreruperi de sarcină anual, numărul de întreruperi de sarcină în cazul minorelor, numărul de întreruperi de sarcină la cerere etc.).
Finanțarea de la bugetul local a contraceptivelor decontate pentru populația din unitatea administrativ-teritorială respectivă, prin cabinetele de planificare familială existente la nivel județean.
Eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență asupra femeilor și persoanelor queer în spațiile publice sau private, online sau offline, precum violența de gen, violența domestică, femicidul, abuzul, hărțuirea.

Către Colegiul Medicilor din România:

Armonizarea normelor deontologice, cu accent pe relația medic-pacient, componenta de întrerupere a relației cu pacientului și componentele de consimțământ și confidențialitate.
Să se asigure că în formarea inițială a medicilor se regăsesc elementele practice pentru acordarea serviciului de întrerupere de sarcină prin metode sigure, în concordanță cu ultimele standarde aprobate de OMS în domeniu.
Includerea temei drepturilor omului în sistemul de sănătate prin adoptarea unui cod de etică pentru nediscriminare, egalitate de gen, antirasism, etc.
Să se asigure că în formarea inițială și continuă a medicilor se regăsesc elementele practice pentru acordarea de servicii specifice de sănătate pentru persoane queer, inclusiv servicii medicale specifice tranziției.

Către managerii din spitale:

Informarea pacientelor privind condițiile și termenii pentru accesarea serviciilor de întrerupere de sarcină, inclusiv prin publicarea informațiilor pe pagina web a instituției.
Temporar, în cazul în care nu există personal medical care să efectueze sau care să asiste la efectuarea întreruperilor de sarcină la cerere, să contracteze cadre medicale dispuse să efectueze această intervenție fără nicio reținere de orice natură.

Către Parlamentul României:

Interzicerea oricărui discurs care promovează informații părtinitoare, incorecte din punct de vedere științific, sau care le-ar putea aduce un prejudiciu psiho-emoțional pacientelor despre orice procedură medicală din sfera sănătății reproducerii, inclusiv avortul la cerere.
Promovarea participării complete, echitabile și incluzive în procesele de decizie la nivel instituțional pentru a combate efectele barierelor specifice genului.
Producerea unui model de colectare a datelor care să evalueze impactul politicilor publice în funcție de gen care să genereze răspunsuri instituționale la femicid, violența de gen, sănătate publică.
Introducerea conceptului intersecționalității în legislația privind drepturile sexuale și reproductive.

Către Ministerul Educației

Introducerea în programa școlară pentru ciclul primar a unei materii numite "Educație Relațională" adaptată vârstei care să includă informații despre societate, sănătate publică, egalitate de gen, diversitate, dezvoltare emoțională și relații umane.
Eliminarea educației religioase obligatorie în ciclul primar.
Introducerea în programa școlară a noțiunilor despre corp, relații sexuale, consimțământ, mijloace de contracepție, avort sub forma unei materii numite „Educație Sexuală” de la începutul ciclului gimnazial și nu sub termeni vagi care permit o programă interdisciplinară mai largă precum „Educație Sanitară” sau „Educație de Viață”.
În cazul în care Ministerul Educației întâlnește opoziție și/sau refuzuri împotriva introducerii la nivel național a unei materii numite „Educație Sexuală” care cuprinde o programă largă cu privire la noțiuni legate de viața sexuală, cerem de urgență aprobarea unui proiect care să introducă în școli introducerea unor ateliere obligatorii pentru elevi care să-i informeze cu privire la metode contraceptive (care sunt opțiunile, cum pot fi accesate, cum trebuie să fie folosite, etc.) și la consimțământ (ce este, importanța sa, limbajul consimțământului, criteriile consimțământului);
Introducerea în programa școlară a noțiunilor despre formele de violență împotriva fetelor și femeilor (conform legii 217/2003) și a noțiunilor despre egalitatea de gen și eliminarea stereotipurilor de gen (conform Legii 202/2002).
Aprobarea manualelor auxiliare care abordează tema egalității de gen.
Diminuarea diferențelor din învățământul din mediul urban și cel rural cu privire la accesul la informații despre educația sexuală și informații despre metode contraceptive.
Distribuirea în licee - prin intermediul consilierului școlar - a prezervativelor care să fie disponibile elevilor la cerere (această reformă dorește să micșoreze numărul de sarcini nedorite în rândul tinerilor);
Pentru a preveni abandonul școlar în rândul mamelor minore (conform statisticii Salvați Copiii: 83% din mamele minore abandonează școala) dorim înființarea unui sistem de resurse și de susținere, printre care se numără burse sociale speciale, sprijin oferit de consilieri, un tratament asemănător celui oferit copiilor cu CES (care include și profesori de sprijin);
Organizarea unor programe de educație bilingvă pentru elevii și elevele rome, refugiații/refugiatele din Ucraina și din alte țări, înscriși/-se în învățământul de stat

Către Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului:

Asigurarea accesului tinerelor și tinerilor aflați în sistemul de protecție la educații pentru sănătatea sexuală și a reproducerii, prin intermediul cabinetelor de planificare familială, medicilor ginecologi și consilierilor școlari.
Gravidele minore din sistemul de protecție să aibă acces la informații privind drepturile lor, inclusiv asupra dreptului de a face întrerupere de sarcină dacă au peste 16 ani.
Asigurarea accesului la mijloace de contracepție pentru toți tinerii aflați în sistemul de protecție a copilului.