Libertatea de exprimare este un drept fundamental al oricărei societăţi democratice cu condiţia ca aceasta să fie exprimată cu responsabilitate, respectând drepturile omului, pentru că în același timp fiecare persoană are dreptul să fie tratată cu respect şi demnitate şi să fie protejată de orice atac motivat de ură pe criteriul de rasă, etnie, gen, religie etc. Recentele manifestări în spaţiul public îndreptate împotriva femeilor rome cu privire la controlul reproducerii şi sterilizarea acestora pentru presupusa lor incapacitate de a-şi îngriji, creşte sau educa copiii, demonstrează că societatea românească este încă departe de democraţie şi protecţia drepturilor omului. Alături de alte forme de violenţă asupra lor: de la agresiune fizică, la agresiune verbală, la hărţuire sexuală, exploatare şi control asupra corpului, violenţa asupra femeilor rome a luat faţa urii sistematice şi instituţionale.

Anul 2013 este anul în care o grupare de tip naţionalist extremistă a lansat o campanie prin care acorda 300 lei oricărei femei rome care se va steriliza. La nici două luni de la acest eveniment, un tânăr politician din Partidul Naţional Liberal şi-a permis să susţină că femeile rome ar trebui sterilizate. Discursul lui este atacat şi în media de către diferite ONG-uri însă impactul acestui discurs îl regăsim la 4 luni după acest incident, când Preşedintele României într-un discus public îşi manifestă îngrijorarea pentru creşterea natalităţii în rândul femeilor rome. De altfel, el nu este la prima abatere fiind implicat şi în scandalul ’’ţigancă împuţită’’ din 2007 pentru care a primit un simplu avertisment de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Toate aceste incidente au generat reacţii negative minore în presa din România şi foarte puţine în mediul politic. În schimb, au produs extrem de multe comentarii online şi offline care sustineau ideea sterilizării şi cereau, în plus, exterminarea tuturor romilor. Mai mult, deşi trecute sub tăcere, există multiple cazuri în care femei rome au fost sterilizate la insistenţa medicilor sau autorităţilor locale, sub pretextul oferirii unor servicii de sănătate reproductivă. La mai puţin de 80 de ani de la Holocaust, opinia publică din România încurajează sau tolerează instigarea la genocid.
Activiste rome şi alţii alături de ele au arătat că mesajele extremiste anti-rome se concentrează asupra simbolului femeii rome şi că pentru femeile rome în carne şi oase aceste mesaje rasiste creează nesiguranţă zilnică. Argumentele rasiste ascund cauzele economice ale sărăciei şi discriminarea cotidiană cu care se confruntă o mare parte a femeilor rome.

Violenţa implicată de astfel de propuneri nu este nouă. Încă din anii ‘70, femei rome au fost sterilizate forţat în ţări precum Cehoslovacia, Ungaria, Suedia, Norvegia. Cazuri recente (care au avut loc după anii ‘90) au fost făcute publice în Cehia. Sterilizările au avut loc uneori fără ca acordul femeii sterilizate să fie cerut, sterilizarea având loc fără ştirea acesteia, alteori femeilor sterilizate li s-a cerut acordul în timp ce acestea erau în travaliu, sau cu puţin înainte să nască, când teama şi durerea nu le permitea să ia o decizie raţională. Au existat, de asemenea, cazuri în care femeile au fost dezinformate în privinţa urmărilor şi riscurilor pe care le presupune sterilizarea, fiind convinse, în schimb, că o nouă sarcină le-ar pune viaţa în pericol, cazuri în care femeile au fost convinse prin mijloace pecuniare sau prin ameninţări că li se va lua ajutorul social dacă nu îşi dau acordul pentru sterilizare şi cazuri în care motive rasiale explicite au fost exprimate de către personalul medical atunci când femeia a fost supusă sterilizării. Uneori, femeile care au semnat acordul pentru a fi sterilizate nici nu au ştiut ce hârtie semnează, alteori, femeile care aveau deja mai mulţi copii, au fost ameninţate că vor fi acuzate că nu sunt capabile să-i îngrijească şi-i vor fi luaţi de către stat.

În discursurile rasiste şi xenofobe corpurile şi fertilitatea femeilor au avut mereu un rol important, puterea femeilor pe care capacitatea lor de a crea alte fiinţe umane le-o conferă fiind adesea baza pe care operează practicile rasiste de control al populaţiei. Imaginea cea mai persistentă în sfera publică în ceea ce priveşte femeile rome este imaginea care le reduce la rolul lor în reproducere, o reproducere codată ca fiind „periculoasă”. Femeia romă mereu gravidă, care naşte fără dureri, mama iresponsabilă, care face copii ca să le încaseze alocaţiile sau ca să-i exploateze, instrumentul care contribuie la creşterea demografică a unei populaţii inferioare şi periculoase, toate aceste imagini sunt proliferate în sfera publică şi şi-au găsit o reprezentare succintă şi clară în anunţul grupului de extremă dreapta menţionat mai sus.

Mitul că, în curând, romii vor deveni populaţie majoritară în Europa face parte din aceasta logică rasistă. În acelaşi timp, discursul instituțional  pro-natalist în privinţa populaţiei majoritare mizeaza pe acceptarea acestor mituri şi stereotipuri. În timp ce femeile „albe” din clasa de mijloc sunt adesea portretizate în discursurile publice ca fiind „iresponsabile” pentru că amână momentul în care să aibă copii sau pentru că renunţă la maternitate în favoarea carierei, femeile rome sunt condamnate tocmai dacă au mai mulţi copii. Dacă despre natalitate se vorbeşte excesiv ca despre o politică de stat, fără să se discute alegerea femeii, totuşi condiţiile în care femeile aleg sau nu să fie mame nu sunt aduse în discuţie. Condiţiile improprii din maternităţile spitalelor de stat, tratamentul diferenţiat aplicat femeilor cu posibilităţi financiare în detrimental celor sărace, segrerarea în unităţi maternale a femeilor rome de cele românce şi discriminarea medicilor, locurile limitate din creşe şi grădiniţe, atitudinea angajatorilor faţă de femeile care doresc să fie mame (care adesea îşi pierd locul de muncă după ce se întorc din concediul de maternitate), dubla zi de muncă a femeilor, responsabilitatea aproape exclusivă a femeilor de a creşte şi îngriji copiii, dificultăţile financiare pe care le presupune creşterea unui copil pentru majoritatea populaţiei, presiunile de a reconcilia viaţa de familie cu cea profesională, etc., toate acestea sunt ignorate în discursurile care criminalizează avortul şi tind să controleze corpurile femeilor.

Şi pentru a face din corpul femeilor o politică de stat, în martie 2012, un proiect de act normativ iniţiat de doi membri ai Partidului Democrat Liberal, cu sprijinul asociaţiilor creştine pro familie din România, propunea ca femeile care vor să facă un avort să fie obligate să treacă printr-o „consiliere de criză”. Această consiliere ar fi presupus ca acestea să urmărească imagini video cu procedura medicală, deşi practica contravine Legii pacientului (care stipulează că pacientul are dreptul să nu afle detaliile procedurii prin care urmează sa treacă).
Cu toate că acest proiect de lege nu a fost votat, el însumează tendinţele pro-nataliste cu puternicele lor accente rasiste şi xenofobe („deschiderea porţilor către o imigraţie masivă”), tendinţe care sunt din ce în ce mai vizibile în spaţiul public în ultimii ani. După experienţa traumatică a politicilor pro-nataliste ale lui Nicolae Ceauşescu, părea că problema interzicerii sau limitării dreptului femeii la avort nu s-ar mai putea pune. Dar tendinţele naţionaliste şi rasiste susţinute atât de biserică cât şi de statul secular presupun normarea reproducerii, normare prin intermediul căreia femeile „albe” sunt culpablizate dacă nu au copii, în timp ce reproducerea femeilor rome este socotită a fi periculoasă.

A propune sau încuraja sterilizarea femeilor dintr-o anumita etnie înseamnă a considera că dreptul unei femei de a dispune de propriul său corp poate fi încălcat pe criterii etnice sau rasiale. Indiferent de etnie, ca femei avem dreptul să decidem asupra a ce se întamplă cu corpurile noastre: de ce să nu poţi face un avort decât dacă îţi permite statul şi de ce să ţi se lege trompele dacă eşti romă şi nu ai salariul destul de mare?! Ne-am câştigat dreptul de a decide și alege.

Într-un context din ce în ce mai rasist, nu e suficient ca instituţii şi ONG-uri să ceară sancţionarea urii rasiale. Dreptul femeilor de a decide asupra propriilor corpuri, accesul la resurse şi servicii de sănătate reproductivă, dreptul tuturor la respect şi o existenţă lipsită de ameninţare trebuie afirmat zilnic de fiecare dintre noi.

Nu ar trebui să fim complici la a crea un viitor sumbru pentru nimeni. Începând de azi, ar trebui să nu mai tolerăm discriminarea romelor şi romilor in România. Este nevoie ca persoanele cu rol de decizie și un statut de formatori de opinie să-şi exprime public opoziţia totală faţă de sterilizarea femeilor rome și a femeilor cu posibilități materiale reduse. Dar revine şi fiecăruia/fiecăreia dintre noi să luăm atitudine împotriva declaraţiilor şi actelor rasiste, fie ele vizibile în media sau printre cei pe care îi cunoaştem, in viaţa de zi cu zi.


Cerem:
- Sancţionarea fermă a tuturor politicienilor şi funcţionarilor publici care instigă la ură, denigrează imaginea şi integritatea femeilor şi propun forme de control asupra corpurilor lor prin excludere din partidele politice de care aparţin şi sancţiuni penale
- Reintroducerea în Codul Penal a articolelor care vizau calomnia şi insulta întrucât eliminarea acestora a oferit mai multă libertate presei şi persoanelor publice de a denigra etnicii romi încălcând drepturile omului şi posibilitatea acestora de a acţiona în Justiţie
- Introducerea în Codul Penal a unui articol cu privire la sancţionarea discursului instigator la ură împotriva comunităţilor etnice, a migranţilor şi a persoanelor de altă orientare sexuală, care în România a luat proporţii îngrijorătoare
- Respectarea legislaţiei cu privire la organizarea de acţiuni fasciste, extremiste şi legionare
- Sancţionarea organizaţiilor care prin acţiunile lor îndeamnă la controlul reproducerii
-Semnarea de către partide politice a Convenţiei Europene Împotriva Rasismului şi Intoleranţei

Organizaţii semnatare:

Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen A.L.E.G
Asociaţia ACCEPT
Asociaţia ANAIS
Asociaţia DANROM
Asociaţia GRADO - Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului
Asociaţia Femeilor Rome din Măguri
Asociaţia FRONT
Asociaţia Pas Alternativ
Asociaţia pentru Promovarea Interculturalităţii şi Asistenţă Socială "Ad fontes"Asociaţia Plural
Asociaţia Romano ButiQ
Asociaţia Transcena
Agenţia de Dezvoltare Comunitară "Împreună"
Biblionet Romania
E-Romnja (Asociaţia pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome)
Centru Feminist Sofia Nădejde
Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA
Centrul Parteneriat pentru Egalitate
Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Socială
Centrul de Studii în Idei Politice CESIP
Fundaţia Proiectul de Educaţie Civică şi Dezvoltare Academică
Institutul European de Sănătate a Reproducerii
Societatea Academică din România
Societatea de Analize Feministe AnA
Prof. Dr. Maria Roth, Directoare Departament Asistență Socială, Universitatea Babeş-Bolyai

Alte acţiuni organizate împotriva sterilizării femeilor rome şi a discursului instigator la ură:
• Plângere depusă împotriva lui Rareş Buglea
• Scrisoare deschisă adresată PNL pentru declaraţii rasiste
• Gala Femeilor Rome ediţia 2013 organizată sub îndemnul luptei împotriva femeilor şi Campania împotriva sterilizării femeilor rome
• Atelierul Ura nu ne închide gura organizat in Martie 2013
• Acțiune de informare și conștientizare in sprijinul femeilor rome de Ziua Internațională a Romilor, 8 Aprilie 2013
• Protest Cotroceni