Luni, 25 noiembrie 2013, începând cu ora 17:30, Piaţa Unirii (spaţiul din faţa magazinului Unirea dinspre Splai)
Vă aşteptăm alături de noi! Pentru confimare participare puteţi folosi pagina de Facebook a evenimentului.
Violenţa cu care femeile se confruntă acasă, pe stradă, la muncă şi în alte spaţii continuă să rămână în mare parte sub tăcere. Statul român este departe de vreo urmă de strategie coerentă iar societatea tolerează şi încurajează diversele forme de violenţă asupra femeilor din toate direcţiile. Violența domestică, violența sexuală, hărțuirea sexuală şi alte violenţe sistemice ca rasismul, homofobia, sărăcia, limitarea libertății de reproducere și accesul neadecvat la servicii de sănătate sunt câteva din nedreptățile care îngrădesc viețile femeilor în mod special.
Fiecare femeie este pe cont propriu. Agresorul, în schimb, primeşte constant câte o mână de ajutor. De la judecătorul care nu emite ordin de protecţie în timp util. De la tribunalul care decide să lase violatorii în libertate. De la poliţistul care nu intervine corespunzător. De la statul român care nu este în stare să asigure adăposturi şi centre de asistenţă. De la Legea Medierii care va oferi agresorului şansa nesperată de a-şi cumpăra nevinovăţia. De la jurnalistul care face rating pe seama violenţei, prezentând-o drept divertisment. De la toţi cei care râd în hohote la bancuri cu viol. De la toţi cei care gândesc « a meritat-o, sigur a făcut ea ceva ». De la rudele, vecinii şi prietenii care sfătuiesc femeia să-l ierte ca să nu se facă ea de ruşine.
Jumătate din populaţia ţării este captivă în acest sistem care îi sprijină pe agresori. În care o viaţă fără violenţă a devenit o loterie, în loc să fie un drept asigurat de politici publice, de instituţii care să-şi facă treaba şi să aplice legea. Violenţa asupra femeilor este o infracţiune şi trebuie pedepsită ca atare. Agresorii lovesc femeile pentru că pot şi pentru că li se permite. Dacă statul român este permisiv şi incapabil să creeze un cadru legal care să pedepsească şi să descurajeze agresorii, statul român este complice cu agresorii.
INDIFERENŢA HRĂNEŞTE VIOLENŢA! A NU FACE NIMIC ÎNSEAMNĂ A-I LĂSA PE BĂRBAŢII CARE ÎŞI AGRESEAZĂ SOŢIILE SĂ O FACĂ NESTINGHERIŢI ÎN CONTINUARE, PE VIOLATORI SĂ VIOLEZE DIN NOU, PE ŞEFII HĂRŢUITORI SĂ MOLESTEZE SEXUAL ANGAJATELE, ÎI AJUTĂ, ÎNTR-O FORMĂ SAU ALTA, PE TOŢI CEI CARE ATENTEAZĂ LA INTEGRITATEA FIZICĂ, PSIHICĂ ŞI SEXUALĂ A FEMEILOR. ÎNSEAMNĂ A LE LĂSA SINGURE PE FEMEI ÎN FAŢA NEDREPTĂŢII SAU A TRAUMEI SUFERITE ŞI A LE CONDAMNA LA TĂCERE.
Cum ar fi dacă am putea striga «Ajunge! » fără să ni se râdă în nas? Fără batjocura şi fără trufia celui care ştie că a învins deja ? Cum ar fi dacă toată umilinţa, vinovăţia şi ruşinea ar fi simţite de agresor ? Cum ar fi dacă femeile ar avea sprijin instituţional şi instrumente legale ca să scape de agresor ? Cum ar fi dacă drepturile le-ar fi respectate?
Cerem ca statul să transmită un semnal de toleranţă-zero în ceea ce priveşte violenţa asupra femeilor.
Cerem ca statul român să ratifice de urgenţă Convenţia de la Istanbul. (Convenția Consiliului Europei pentru Combaterea Violenței împotriva Femeii și a Violenței Domestice)
Cerem ca Poliţia, Justiția şi sistemul medical să fie instituţii de suport real pentru victime. Reprezentanţii instituţiilor trebuie să trateze victimele cu demnitate şi profesionalism pentru a le încuraja să aibă încredere să depună plângere şi să raporteze agresiunea.
Cerem ca siguranţa victimei să fie axa prioritară pentru toate instituţiile şi în toate politicile de combatere şi prevenire a violenţei asupra femeilor. Cerem bugetarea adecvată a politicilor publice privind prevenirea și combaterea violenței asupra femeilor.
Cerem protecţie reală şi imediată pentru femeile care sunt victime ale violenței domestice prin emiterea şi aplicarea ordinului de protecţie în regim de urgenţă. Agresorul trebuie dat afară din casă! Solicităm crearea de adăposturi, centre de urgenţă, centre de consiliere juridică şi psihologică.
Solicităm înfiinţarea la nivel naţional a unei linii telefonice unice, de urgenţă, non-stop pentru asistenţa imediată a femeilor care sunt victime ale violenței.
Cerem gratuitate la eliberarea certificatului medico-legal pentru victimele violului, violenţei în familie şi ale altor forme de violență.
Cerem eliminarea tuturor formelor de violență asupra femeilor din Legea Medierii. Obligativitatea informării asupra medierii şi, mai ales, medierea în sine, dau încă un semnal de permisivitate faţă de o faptă penală gravă şi i se creează agresorului condiţii legale să scape de pedeapsă.
Solicităm înfiinţarea de centre de urgenţă pentru victimele violului şi formarea unui personal specializat în problematica agresiunilor sexuale care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală.
Cerem ca violatorii să nu fie cercetaţi în stare de libertate şi să fie monitorizați ulterior ispăşirii pedepsei.
Cerem să se acorde atenție sporită discursului public discriminator, limbajului motivat de ură și violenței fizice cu care se confruntă femeile cele mai marginalizate și vulnerabilizate: femei rome și din alte grupuri etnice minoritare, femei sărace, femei LBTQ, femei cu dizabilități, lucrătoare sexuale, mame singure, vârstnice, minore din centrele de plasament ș.a.
Cerem ca persoanele aflate în funcții publice, care susțin măsuri extremiste, cum au fost unele declarații privind sterilizarea femeilor rome și a celor sărace, să fie demise.
Vrem pedepse aspre pentru traficanţii de persoane în scopul exploatării sexuale, o strategie reală pentru diminuarea prostituţiei şi programe eficiente de protecţie pentru victime.
Somăm CNA să facă curăţenie în audiovizual şi să găsească mijloacele legale pentru stoparea difuzării de emisiuni care degradează femeile, promovează o cultură a violenţei şi transformă violenţa în divertisment.
*************************
Acţiunea din 25 Noiembrie face parte din Campania celor 16 Zile de Activism împotriva Violenţei asupra Femeilor. Mai multe ONG-uri organizează o serie de acţiuni pe care vă invităm să le susţineţi. [detalii în curând]
Amintim acţiunile organizate cu ocazia zilei de 25 Noiembrie în 2012: Violenţa nu este divertisment
Şi în 2011: Stop violenţei asupra femeilor.
La care se adaugă Protestul împotriva includerii violului în Legea Medierii din 2013.
Şi Marşul Panaramelor din 2011.
Despre 25 noiembrie
Din 1999, ziua de 25 noiembrie a devenit prin Rezoluţia ONU nr. 54/134 Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeilor. Este o zi oficială de condamnare atât a violenţei la care sunt supuse femeile în spaţiul domestic, cât şi a altor tipuri de violenţă care le afectează cu precădere pe fete şi femei, de la viol şi alte agresiuni sexuale, la trafic de persoane şi exploatare sexuală, hărţuire sexuală la locul de muncă, hărţuire pe stradă, până la forme specifice de violenţă în anumite zone ale globului, cum ar fi crimele în numele onoarei, mutilarea genitală, feticidul. Violenţa asupra femeilor este una din cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului din lume. Are loc acasă, pe stradă, la şcoală, la locul de muncă, în tabere de refugiaţi şi pe timpul conflictelor şi crizelor. În măsură mai mare sau mai mică, se petrece în toate ţările din lume şi afectează toate femeile, indiferent de etnie, rasă, venit sau educaţie.
