Greva domesticaDe 8 Martie sărbătorim femeile. Ni se oferă flori, mărţişoare, reduceri la cosmetice, la coafor, haine. Ne străduim să ne facem frumoase, ieşim în oraş, ne simţim speciale. Când ajungem acasă mirajul dispare: trebuie să spălăm vasele. Şi să facem curăţenie. Zi de zi, aceeaşi rutină. Ore în şir.

Gătit-spălat-vase-spălat-rufe-călcat-strâns-gunoiul-teme-cu-copiii-povestea-de-noapte-bună-oboseală-adormit-buştean-pe-canapea-cu-tv-aprins.

Sau variaţiuni pe aceeaşi temă. Ideea principală o simţim cu toatele: epuizare, stres, oboseală. Pentru unele dintre noi, se adaugă şi efortul de la serviciu. Pentru altele, rămâne doar această muncă, invizibilă, neapreciată, neplătită.


Ce-ar fi să intrăm în grevă? Să refuzăm să mai facem singure această muncă. Să refuzăm exploatarea. Hai să cerem răspicat parteneriat în viaţa privată, prin non-acțiune!


Indiferent dacă avem un serviciu sau nu, acasă muncim singure.

În cuplurile heterosexuale, munca domestică este realizată de femei într-o proporţie covârşitoare de peste 80%.
Munca domestică a femeilor este invizibilă. Nu-i aşa că este atât de normal şi natural să fie făcută de femei încât nici nu ne gândim la asta? Consumul mental, stresul, oboseala sunt la fel de invizibile. Munca domestică nu este niciodată definită. Ce înseamnă „să faci curat”? Sau „a avea grijă de un copil”? Foarte multe sarcini pe care le facem automat, fără să ne gândim la ele cu adevărat: cât timp ne ocupă, cât efort, câte resurse, ce buget, ce altceva am putea face în acel timp?

 

Un studiu din Franţa arată că valoarea acestei munci este estimată la 33% din PIB.
Raportat la PIB-ul României, înseamnă 180 de miliarde de lei pe an.
Totuşi, deşi muncesc toata viaţa şi produc servicii care îmbunătăţesc nivelul de trai al familiilor, în mod nedrept femeile fac parte din categoria persoanelor cu un risc crescut de sărăcie la vârsta a treia.

 

Pentru că femeile muncesc gratis, statul profită şi se bazează pe munca femeilor. De ce să se construiască creşe şi grădiniţe când femeile pot sta acasă cu copiii?  De ce să avem cămine de bătrâni dacă femeile se pot ocupa de îngrijirea lor? Infrastructura de îngrijire lipseşte cu desăvârşire. Pentru că statul presupune în mod automat că cineva se ocupă de toate acestea în familie, deci în mod neremunerat. Cineva-ul fiind peste 80% femei.


Fosta ministră a Muncii, dna Mariana Câmpeanu, a recomandat femeilor să folosească semipreparatele ca să aibă mai mult timp. "Trebuie să le ajutăm pe femei, să aibă condiţii pentru creşterea copilului. Să le ajutăm cu semipreparate, să nu mai stea să cureţe cartofi".

Constatăm cu tristeţe şi cu furie lipsa oricărei strategii a statului de reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie. Doamna ministră a intuit bine. Munca domestică a femeilor înseamnă timp. Timp pe care femeile nu-l valorizează pentru cariera lor. Egalitatea începe de acasă. Lipsa parteneriatului în viaţa privată perpetuează inegalităţile structurale. Rolul tradiţional de îngrijire atribuit majoritar femeilor determină discriminare pe piaţa muncii.


În acelaşi timp, atunci când există resurse financiare, alte femei sunt plătite pentru munca domestică. Sau mai degrabă sunt exploatate - muncesc la negru, fără carte de muncă, fără asigurări de sănătate, fără pensie. Pentru că munca domestică este invizibilă, atât la nivelul familiei cât şi la nivelul statului.


Să intrăm în grevă până când sarcinile casnice sunt împărţite în mod egal!


O grevă simbolică. Ştim că această muncă trebuie făcută. O facem din grijă şi protecţie pentru cei dragi. Ne dorim ca această motivaţie să existe şi pentru partenerii noştri. Vrem ca ei să se implice în mod egal, cu aceeaşi grijă pentru familia lor. Munca domestică trebuie valorizată!
Este important să conştientizăm că munca domestică înseamnă muncă. Presupune timp, efort fizic, consum psihic, oboseală și stres.


Hai să recunoaştem şi să respectăm munca femeilor!
Să ne educăm copiii să participe la treburile casnice, cu sarcini stabilite în mod egal pentru fete şi băieţi. Este nevoie ca şcoala să introducă cursuri de educaţie pentru viaţa privată.
Să ignorăm şi să boicotăm reclamele care reduc femeile la munca domestică şi transmit mesajul că aceasta este datoria exclusivă a femeilor.
Să nu ne mai blamăm atunci când nu reuşim să le facem pe toate. Să nu le judecăm pe femeile din jurul nostru. Este imposibil să faci totul singură!
Să ne eliberăm de interiorizarea îndatoririlor domestice. Să nu ne considerăm responsabile pentru toate sarcinile casnice.


0
0
0
s2sdefault
powered by social2s
 

Rețeaua VIF

Ghid pentru victimele violenței sexuale

Discriminari Urbane

Asistență și consiliere pentru violență domestică nonstop și gratuit la 0800 500 333

 

Violență domestică
Educaţie sexuală
Reclamă discriminarea