Apărut la Editura Humanitas Fiction, în 2009, romanul Sexul cireşilor” se poate dovedi, pentru cele/cei care nu l-au citit deja, o lectură interesantă.

Ca şi în romanul său de debut, „Portocalele nu sunt singurele fructe”, Jeanette Winterson utilizează fructele ca imagini simbolice ale construirii identităţii de gen, într-o manieră provocatoare şi ironică. „Meşteşugul altoirii plantelor”, de care tânărul Jordan, personajul principal al romanului, este fascinat (şi din care va rezulta, în final, un cireş de sex feminin!) reprezintă, de fapt, „o strategie subtextuală”, cum subliniază Rodica Grigore în articolul „Cireşi, postmodernism &more”, publicat în numărul din 5 iulie 2010 al revistei „Cultura”, prin intermediul căreia autoarea creionează într-o manieră uşor ironică modalităţile ambigue în care se construieşte această identitate.

În acest demers de deconstrucţie ironică a manierelor de formare a rolurilor de gen, Jeanette Winterson apelează inclusiv la elemente de basm, pe care le prezintă, însă, într-o manieră care este departe de poveştile clasice cu care suntem obişnuite/obişnuiţi: există, în roman, 12 prinţese dansatoare, silite să se căsătorească, iar 11 dintre ele ajung sa-şi ucidă soţii.

0
0
0
s2sdefault
powered by social2s