Scenariu: Sabina Gradinaru

Regie: Dana Voicu

Cu: Sabina Gradinaru (Ivette)

Iasmina Petrovici (Francesca)

Raluca Botez (Anette)

Ioana Ciorata (Alma)

Locatie: La Scena

Ilona Voicu

Atunci cand am aflat ca urmeaza sa merg la teatru, la “Girl Power”, m-am gandit automat la postfeminism, la feminismul valului trei si ma asteptam la o poveste cu eroine puternice, care isi inving soarta potrivnica (eventual ingreunata de existent unor barbati), independente si capabile sa-si decida singure soarta (ceva intre Xena, printesa razboinica si Barbie, papusa care poate fi oricine si orice). Vazand piesa, mi-am dat seama ca nici  titlul nici continutul ei nu au nimic de-a face cu ceea ce asteptam eu de la piesa. “Girl Power”, am aflat ulterior, dintr-un interviu acordat de regizoarea piesei pentru un post de televiziune, se numeste asa din ratiuni comerciale si nu c-ar avea vreo legatura cu semnificatia pe care o are sintagma pentru postfeminism, numele initial pe care-l purta fiind “Daca Dumnezeu ar fi femeie”. Si, totusi, fara pretentii de afilieri feministe, Girl Power  este, de fapt, o piesa despre prietenie la feminin, despre acel sisterhood greu de tradus in romana dar pe care aceasta piesa, prin scenariu, regie si interpretare, il traduce frumos si simplu, intr-o poveste in care patru fete diferite sunt si raman impreuna, atunci cand rad, plang, se joaca, beau (da, si femeile mai beau din cand in cand!), vorbesc despre fanteziile lor erotice, dar si in fata unor evenimente majore, cum sunt aducerea pe lume a unui copil sau moartea. Si toate lucrurile acestea se intampla natural, fara excese de sentimentalism si cu mijloacele minime avute la dispozitie de o echipa care, practic, si-a autofinantat aceasta creatie.