Poveşti adevărate despre femei migrante şi angajatorii lor

Ioana Ionescu

ENGLISH VERSION HERE

Salutare România, ţară europeană a tuturor oportunităţilor! Am auzit atât de multe lucruri bune despre tine, astfel încât a trebuit să aplic pentru o slujba aici. Ştii, eu am o soră care are o verisoară, care are un prieten a cărui sotie mi-a spus că dacă vin să lucrez ca lucratoare domestică în România aş avea destul de multe şanse de a ma indrepta spre Italia sau Franta în 3 ani. Poti să îţi imaginezi asta: eu, o femeie asiatică simplă şi muncitoare, să primesc o astfel de şansă?
Pur şi simplu nu am putut să o las să îmi scape printre degete. Ştiu că va fi greu, dar până la urma, de când a trebuit să renunţ la facultate pentru că ai mei nu şi-au mai putut permite să mă ţină acasă, tot ceea ce am facut a fost să muncesc. Astăzi, în oraşul meu natal. Anul următor, în oraşul învecinat. După doi ani, pe o altă insulă. Dupa cinci ani, într-o altă ţară asiatică. Şi mai apoi, într-o ţară arabă. Şi acum, acum mi se arată o şansă reală de a da lovitura pentru familia mea. Europa! Ferice de mine ca angajatorul român care vrea să îmi ofere un loc de munca este foarte bun şi generos.
Mi-au spus ca îmi vor acoperi costurile de venire în România, inclusiv documentele necesare pentru a munci legal. Totusi, rămâne să îmi platesc dosarul de aplicare dupa ce primesc slujba, cât şi evaluarile medicale şi psihologice. Asta înseamnă o groază de bani în tara mea, dar nici pe departe atât de multi bani cât plătesc ei. De fapt, nici măcar pe aproape! Frate, trebuie să aiba mulţi bani dacă îşi permit să mă ţină doi ani. Cea mai buna parte în a lucra în România e că nu voi fi singură. De ceva ani încoace o mulţime de asiatici au aplicat pentru locuri de muncă în România – în hoteluri, în baruri şi restaurante, în saloane de înfrumuseţare, în resedinte private.
Cu toata experienţa mea de viaţă, angajatorii vor să lucrez ca bona în casa lor. Iubesc copiii şi au acel ceva natural. Cât de greu poate fi, totusi? Trebuie doar să fii atentă, obedientă şi îndeajuns de hotărâtă să îţi faci slujba ca lumea. Mi-au explicat că îşi doresc ca eu să mă simt ca acasă în casa lor, că îşi vor da toata silinţa să îmi ofere condiţiile cele mai bune de muncă, un salariu bunicel, mâncare din belşug, câteva haine de vreme rece şi o cazare pe cinste.


În schimb, se aşteaptă ca eu să lucrez din greu şi cu loialitate, să le iubesc copiii şi mai ales să fiu dispusa să fac ore suplimentare. Nu am absolut nici o problemă cu asta! Le-am spus la interviul pe Skype ca sunt ok cu lucratul orelor suplimentare. În final, când lucrezi în casa cuiva nu te poţi aştepta să ai o slujba de la 9 la 5, ca într-un birou. Şi dacă copilului i se face rău în mijlocul nopţii? Sau dacă are o serbare într-o duminică şi au nevoie de ajutorul meu? Atâta timp cât mă plătesc bine şi sunt tratată ca o fiinţă umană – cu respect şi demnitate- merită sacrificiul.
O să îmi pot tine copiii în scoala, ca să nu trebuiască să renunţe aşa cum am facut eu, şi să aiba un viitor mai bun. Atât eu, cât şi sotul meu, muncim în strainatate pentru copiii noştri şi ei inteleg prea bine acest lucru. Da, există obişnuitele certuri şi discuţii despre disciplinarea şi educaţia lor, dar asta e viaţa! Dacă am sta acasă, am muri de foame, la propriu. Este mult mai bine aşa. Parintii trebuie să se sacrifice pentru copiii lor, aşa cum copiii vor fi cei care îşi vor îngriji părinţii la bătrâneţe. Este o datorie de familie pe care trebuie să o îndeplinesc! Am vorbit cu copiii mei şi au înteles. O să le trimit bani lunar şi din când în când dulciuri şi haine, şi totul va merge ca pe roate. Mama mea şi fraţii mei mai mari mi-au promis că or să aiba grija de ei ca şi cum ar fi ai lor. Am încredere deplina în ei. Dacă nu poţi avea incredere în familia ta, atunci în cine te mai poti încrede pe lumea asta? Şi pot folosi o parte din bani şi pentru ei. O să vorbim o dată la câteva zile pe Facebook sau Skype aşa că o să pot să fiu cu ochii pe ei.
Hai să ne gândim la partea pozitivă a lucrurilor! O să lucrez în Europa. O să locuiesc într-o casă mare cu o curte uriaşă, piscină, sală de fitness şi aflată în apropierea pădurii. O să am propria mea camera cu baie, televizor şi laptop. Doamna o să-mi dea din când în când rochiile ei Zara de care s-a plictisit, poate un parfum de sarbatori şi nişte bani în plus în ziua mea libera. O să merg în mall-uri cu conaţionalii mei, o să ma plimb în parc sau o să merg la biserică pentru liturghie în ziua mea liberă. Suna aproape prea bine ca să fie şi adevărat. Dar este! O să fiu un român temporar! Cât de tare e asta?


Ataşamente:
FişierDescriereMărime fişier
Download-ează fișierul (True_Stories_about_Migrant_Women_in_Romania_and_Their_Employers.pdf)True Stories 1 61 kB

0
0
0
s2sdefault
powered by social2s
 

Rețeaua VIF

Ghid pentru victimele violenței sexuale

Discriminari Urbane

Asistență și consiliere pentru violență domestică nonstop și gratuit la 0800 500 333

 

Violență domestică
Educaţie sexuală
Reclamă discriminarea