În ultimele zile s-au spus foarte multe despre pierderea democraţiei în noua Constituţie aprob
ată în Ungaria sub guvernul Orban. Consider însă cel mai grav lucru că discuţiile s-au aprins în jurul libertăţii de expresie, a libertăţii bancare, a libertăţii naţionale, dar nici o voce puternică nu a strigat împotriva articolului care "recunoaşte fătul încă de la concepţie". Nici nu are sens să spun că Ungaria, la fel ca România şi celelalte state pe vremea când aderau la Uniunea Europeană au semnat Tratatul de la Lisabona prin care libertăţile fundamentale ale omului – cum ar fi libertatea de decide a fiecărei persoane, inclusiv a femeilor (ha, ha), asupra propriului corp - este inalienabilă. Acum, mă întreb câţi filosofi va desemna guvernul Orban spitalelor şi secţiilor unde se fac întreruperi de sarcină pentru a convinge femeile să interdicţia avortului nu înseamnă îngrădirea libertăţii personale a femeii, ci libertatea fătului-persoană de a trăi, chiar cu sacrificiul vieţii şi libertăţii mamei. Un articol de lege care, din perspectiva drepturilor omului trebuie să ne uimească prin anti-umanismul său. Mamelor li se va lua libertatea de a alege, libertatea de a putea decide asupra propriului corp, dacă li se întâmplă cumva să conceapă înainte să gândească. Noroc că sunt încă deschise graniţele, iar conceptele, ca şi persoanele, sunt libere să călătorească acolo unde drepturile şi libertăţile lor nu sunt mărginite de pixul bărbaţilor parlamentari. Apropo, câte femei are Parlamentul Ungar?
p.s. Cam ca la noi: 35, adică mai puţin de 10%.
