Toate acestea, in conditiile in care, dupa aproape un secol de cand prima femeie, republicana Janette Rankin, a fost aleasa in Congres, în 1916, politicienii de sex feminin detin inca mai putin de o cincime din totalul locurilor la nivel national, stand un pic mai bine la capitolul functiilor politice la nivelul fiecarui stat american in parte. Este pentru prima oara cand se face un studiu prin care se compara, la nivel national, in Statele Unite, performantele in politica ale barbatilor si femeilor. Facand un "inventar" al legilor care au fost initiate si sustinute de politicienii femei, specialistii Craig Volden si Alan Wiseman au aflat ca, din legile introduse in perioada 1981-2009, cele sustinute de femei au supravietuit mai mult schimbarilor produse in procesul legislativ, au captat mai mult atentia presei si au fost apreciate ca fiind "mai importante" decât alte legi initiate de politicienii barbati. Potrivit statisticilor, femeile se implica mai mult decat barbatii in promovarea legilor in Congres si se pricep, de asemenea, mai bine decat barbatii sa atraga un numar mai mare de sustinatori ai proiectelor legislative. Sunt "talentele lor specifice care se manifesta in arta de a face serviciu contra serviciu, de a construi aliante, coalitii, intelegeri si programe de lucru" eficiente, de succes, dupa cum au constatat profesorul Christopher Berry de la Universitatea Chicago si studenta sa, aspiranta la un doctorat in Politici Publice, Sarah Anzia.
Scepticii, intre care unii s-au aratat a fi chiar misogini, au criticat forta si capacitatile politice ale femeilor, dupa binecunoscutul principiu "femeia, la cratita". Recentele comentarii despre ascensiunea fara precedent a femeilor in politica i-au facut pe carcotasi sa afirme ca aceasta pare a fi un paradox, adica, daca ele ar fi, dupa cum se spune, cei mai eficienti si persuasivi politicieni, de ce atunci peste unul din cinci americani recunoaste ca nu ar vota o femeie pentru functia de presedinte al tarii sau ar face-o cu mari rezerve? Raspunsul il da profesorul Berry, care afirma ca exista "doua tendinte care merg mana-n mana: daca pentru o femeie este greu sa reuseasca in politica, atunci cele care reusesc trebuie sa fie totodată si cele mai talentate si mai harnice" dintre toate. Congresul SUA a demonstrat-o. Nancy Pelosi a fost prima femeie care a devenit presedintele Camerei Reprezentantilor, devenind astfel cel de-al treilea om in stat, dupa presedintele si vicepresedintele Statelor Unite. Supranumita si "Doamna de Fier a SUA", Pelosi s-a autodefinit ca fiind "cea mai puternica femeie din America", atunci cand si-a descris reusita politica, spunand ca "a spart tavanul de marmura a lumii politice". Are si cu cine sa faca "echipa", Hillary Clinton, fosta "Prima Doamna" a Americii, devenita acum sefa diplomatiei americane, fiind la randul ei un politician foarte abil si înzestrat.
