Ilona Voicu
Aşa cum probabil că aţi aflat din presă şi din postările noastre pe facebook, începând cu data de 1 februarie, urmează să intre în vigoare o lege a medierii care, printre altele, contine prevederi care se referă şi la victimele violurilor şi ale agresiunilor domestice. În speranţa că, măcar în ultimul ceas, iniţioatoarea acestei legi, deputata PNL Alina Gorghiu, ar putea înţelege implicaţiile unora dintre prevederi, o parte dintre noi a hotărât că ar fi bine să-i răspundem la articolul postat pe blog-ul personal. Printre cele care au dat dovadă de naivitate crasă, imaginându-şi că doamna deputat va încerca să aibă altceva decât un dialog arogant cu noi, m-am numarat şi eu! Şi pentru că, în loc să scriu un editorial, mi se pare mai elocvent să vă las să vedeţi acest dialog, iată-l reprodus mai jos:
I.V.:Doamna Ghorghiu, traim intr-o tara in care numarul agresiunilor sexuale impotriva femeilor este in crestere, in care agresori sunt judecati in libertate, considerandu-se ca daca fata respectiva (o minora!) a acceptat de bunavoie sa mearga in casa unuia dintre ei, inseamna ca a consimtit (!), in care, asa cum probabil ca stiti si dumneavoastra, indiferent cat de grava este agresiunea (viol), se gasesc o multime de persoane, inclusiv unele investite cu autoritate publica (Tudorel Butoi) sa arate cu degetul tot catre victima. Si, colac peste pupaza, veniti si dumneavoastra cu aceasta minunata lege, prin care, sustineti dumneavoastra, de fapt, victimele violului nu sunt obligate la consiliere si considerati astfel, ca problema e rezolvata. Ei bine, as vrea sa va pun si eu o intrebare fara sa am, desigur, prea multe sperante ca imi veti si raspunde: date fiind cele descrise mai sus, la care se adauga trauma psihica majora pe care o reprezinta orice act de agresiune sexuala + toate umilintele la care trebuie sa se supuna o femeie atunci cand reclama o asemenea fapta (intrebarile politistilor, examenul medico-legal, dezaprobarea frecventa a familiei “facuta de ras” etc.), nu credeti ca pana si acea simpla sedinta de informare ar reprezenta o formalitate in plus, care ar descuraja si mai mult depunerea plangerii? Daca, printr-o minune, va hotarati sa-mi raspundeti, va rog sa n-o faceti in termeni juridici, nu ma intereseaza, vreau doar sa va ganditi inainte de a raspunde cu putina empatie la aceste femei chiar daca nu sunteti dispusa sa fiti si avocatul lor in Parlament (asta nu v-ar aduce prea multe voturi, nu-i asa?)
A.G.: Nu, doamna, nu o consider o formalitate in plus si nu o consider descurajanta. Din contra. Iar argumentele le-am precizat deja.
Veti intelege si de ce nu revin cu raspunsuri la fiecare comentariu, considerand ca mi-am expus deja punctul de vedere si m-as repeta.”
I.V.: Doamna Gorghiu, ce ar trebui sa inteleg din raspunsul dumneavoastra? Ca, de fapt, posibilitatea medierii sau, cel putin, a participarii la o sedinta de informare despre aceasta posibilitate, incurajeaza victimele unui viol sa depuna plangere penala? CUM?
Dar, poate ca n-ar trebui sa ma surprinda afirmatia dumneavoastra. In fapt, ea vine in continuarea logica a acesteia:
“De ce este obligat faptuitorul sa participe cu victima la sedinta de informare daca aceasta solicita acest lucru? E simplu. Daca victima doreste sa participe cu faptuitorul la o sedinta de informare cu privire la mediere, iar acesta din urma refuza, victima ar fi supusa unui nou soc emotional. ”
Dumneavoastra cam cate victime ale violului credeti ca ar cere de bunavoie sa se afle, din nou, in prezenta agresorului? Si, presupunand ca, la presiunea familiei sau a unor terte persoane, ar face-o (nu de bunavoie), iar faptuitorul, cum il numiti, ar refuza, credeti ca soc emotional s-ar numi ceea ce ar simti, si nu usurare?
DESIGUR, VA ESTE FOARTE USOR SA-MI ATRAGETI ATENTIA CA ATI SPUS TOT CE AVETI DE SPUS, CAND LUMNEA IN CARE TRAITI NU ARE NICIO LEGATURA CU CEA IN CARE TRAIESC O MULTIME DE CONCETATENE ALE DUMNEAVOASTRA, PE CARE CU AROGANTA AFIRMATI CA LE REPREZENTATI!! DUMNEAVOASTRA NU VETI FI NEVOITA NICIODATA, PROBABIL, SA VA INTOARCETI DIN SCHIMBUL 3 SAU SA PLECATI LA MUNCA LA ORA 5 DIMINEATA, CU MIJLOACELE DE TRANSPORT IN COMUN, NU VETI FI NEVOITA SA FACETI NAVETA LA ORE IMPOSIBILE, EXPUNANDU-VA ZILNIC RISCULUI DE A FI AGRESATA, NU VETI TRAVERSA NICIODATA SINGURA UN PARC,LA ORA 10 SEARA, IN DRUMUL CATRE LOCUINTA DINTR-UN CARTIER MARGINAS!
SI NU, NU VA OBOSITI SA-MI RASPUNDETI, NU MAI VREAU NICIUN RASPUNS AROGANT SI FORMAL DIN PARTEA DUMNEAVOASTRA!”
Ultimul meu comentariu încă mai aşteaptă moderarea, dar, indiferent dacă va fi postat sau nu pe blogul doamnei deputat, nu mai aştept niciun răspuns şi nu mai am nicio iluzie!
