Sexualitatea este educație

Autoare: Anamaria Suciu

Sexualitatea este un concept complex, ce nu înglobează doar sexul, așa cum genul este un concept ce nu se limitează la tipul organelor genitale deținute. Sexualitatea este un aspect central al ființei umane, care include sexul, identitatea și rolurile de gen, orientarea sexuală, erotismul, plăcerea, intimitatea și reproducerea. Sexualitatea este experimentată și exprimată în și prin gânduri, fantezii, dorințe, credințe, atitudini, valori, comportamente, practici, roluri și relații interumane. Sexualitatea este influențată de interacțiunea dintre factorii biologici, psihologici, sociali, economici, politici, etici, legali, istorici, religiosi și spirituali.[1]

Cu alte cuvinte, putem spune cu mâna pe inimă că sexualitatea este un aspect strâns legat de evoluția noastră ca ființe sociale, fiecare perioadă a vieții lăsându-și amprenta asupra modului în care privim sexualitatea și asupra modului în care ne manifestăm sexualitatea. De multe ori, femeile și bărbații își manifestă diferit sexualitatea, mai ales într-o societate patriarhală în care unii oameni cred că bărbații își doresc mai mult relații sexuale decât femeile (35% dintr-un eșantion reprezentativ pentru România)[2]. De aceea este foarte important, ca încă de la începutul preocupării copiiilor pentru acest domeniu ei să fie învățați să-și creeze un sistem propriu al sexualității bazat pe valori precum egalitatea de gen. Iar această învățare trebuie să îi însoțească până la perioada maturității, ba chiar și după aceea, pentru a putea continua procesul de educare a noilor generații. Urmând acest curs logic, observăm cum sexualitatea este educație, pentru că prin educație sexualitatea devine o parte integrată a vieții umane, o parte a personalității fiecărui individ, a vieții sociale a acestuia, ș.a.m.d.

Este absolut necesar ca tinerii să beneficieze de educație sexuală, deoarece aceștia sunt într-un proces accentuat de definire a sinelui, de dezvoltare personală în raport cu alții, iar sexualitatea este de asemenea o latură pe care încep să o modeleze. Fără suportul necesar, tinerii vor încerca să-și clădească un sistem de referință cu privire la sexualitate care poate să nu fie întotdeauna unul de calitate. Dacă luăm în calcul datele oferite recent ce fac referire la Europa, aflăm că în 2011 copiii aflați între 9 și 16 ani petrec în medie 88 de minute online pe zi. Adolescenții între 15 și 16 ani petrec 118 minute online pe zi, iar 49% dintre tinerii din Europa au acces la internet în dormitorul lor.[3] Internetul este o sursă de cunoaștere care de multe ori oferă informații eronate și contradictorii, ce pot avea efecte dăunătoare asupra celor care le vor trata ca de încredere. Mai mult, dintr-o perspectivă de gen, expunerea la reclamele din mediul online spre exemplu, unde femeile sunt deseori prezentate ca obiecte sexuale, pot avea un efect negativ asupra dinamicii relațiilor atunci când adolescentele interiorizează astfel de modele comportamentale. Internetul are însă și un potențial uriaș de ajutor în acest domeniu, dovadă stând platforma online pentru educație sexuală www.sexulvsbarza.ro. Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere ca tinerii să fie educați cu scopul cunoașterii importanței sănătății sexuale și a drepturilor sexuale pe care le dețin. Voi detalia în cele ce urmează ce înseamnă sănătatea sexuală și de ce drepturi sexuale se bucură tinerii.

Sănătatea sexuală este o stare de bine în plan fizic, emoțional, mental și social în relație cu sexualitatea; nu implică doar lipsa unei boli, a unei disfuncții sau a unei infirmități. Sănătatea sexuală necesită o abordare pozitivă și respectuoasă cu privire la sexualitate și la relațiile sexuale, ținând de asemenea cont de posibilitatea de a avea experiențe sexuale satisfăcătoare și sigure, lipsite de coerciție, discriminare și violență. Pentru ca educația sexuală să fie asigurată și menținută este nevoie ca drepturile sexuale ale fiecărei persoane să fie respectate, protejate și împlinite.[4]

Drepturile sexuale se referă la drepturile ce sunt deja recunoscure în legile naționale, documentele internaționale cu privire la drepturile omului și alte declarații adoptate. Ele includ drepturile tuturor persoanelor de a beneficia, fără coerciție, discriminare și violență de următoarele:

· - - cel mai înalt standard tangibil al sănătății sexuale, inclusiv accesul la serviciile de sănătatea reproducerii;

· - - a căuta, a primi și a împărtăși informații legate de sexualitate;

· - - educație sexuală;

· - - respectarea integrității corpului;

· - - alegerea proprie a partenerului;

· - - decizia de a fi activ sexual sau nu;

· - - relații sexuale bazate pe consens;

· - - căsătorii consensuale;

· - - decizia de a avea sau nu copii și când;

· - - posibilitatea de a avea o viață sexuală satisfăcătoare, sigură și plăcută.[5]

Așadar, aceste informații trebuie transmise tinerilor, care pot deveni modele și pot să influențeze pozitiv atitudinile față de sexualitate în rândul celor de vârsta lor. Educația sexuală este importantă deoarece este componentă a sănătății, iar dreptul la sănătate, inclusiv sexuală trebuie cunoscut și însușit de către toți tinerii. Însă, în ceea ce privește educația sexuală trebuie avut în vedere că aceasta trebuie realizată în așa fel încât rezultatele să fie pozitive. Educația sexuală comprehensivă (ESC) se referă la educația bazată pe drepturi și pe egalitate de gen despre sexualitate, rolurile de gen, sănătate sexuală și reproductivă, drepturi sexuale și reproductive, drepturi și comportament sexual. ESC înzestrează tinerii cu aptitudini necesare în viață și îi pregătește pentru a lua decizii autonome și informate.[6] Există din ce în ce mai multe dovezi asupra faptului că acest sistem de educație sexuală are rezultate pozitive precum: întârzierea începerii vieții sexuale, creșterea ratei de folosire a prezervativului și scăderea numărului de parteneri sexuali.[7] În cazul unei societăți patriarhale, aș adăuga ca important și faptul că prin ESC se formează locul propice în care adolescentele să își formeaze un set de aptitudini prin care să se plaseze pe o poziție egală față de partener atunci când se vor lua decizii importante pentru relația și sănătatea ei.

Mergând mai departe, trebuie menționat că o componentă esențială a educației sexuale comprehensive este genul. Tinerii trebuie să știe să facă diferența dintre gen și sex, să exploreze rolurile de gen, să înțeleagă percepțiile asupra masculinității și feminității în familie, să cunoască dinamica normelor și valorilor din societate, să discute despre stereotipuri și comportamentele ce derivă din acestea[8]. Spre exemplu, femeile sunt de multe ori victime în cuplu, iar unele trec cu vederea acest lucru din rușine sau nu caută ajutor deoarece consideră această problemă una ce ține de viața privată. Pe lângă drepturile pe care le au, prin educație tinerii vor afla și care sunt limitele lor privind sexualitatea și cum să le impună. Scopul ultim al ESC este să dezvolte tineri capabili să ia decizii informate și autonome. În România anului 2007, conform Barometrului de Opinie Publică[9] tinerii sunt favorabili utilizării metodelor contraceptive și mai degrabă nefavorabili întreruperii voluntare a sarcinii. Aceste date subliniază încă o dată consecințele lipsei de educație sexuală în școli, precum aderarea la valori ce nu încurajează deținerea controlului de către femei asupra propriilor capacități reproductive.

În ceea ce privește fetele tinere educația sexuală poate face diferența. Numărul avorturilor la 1000 de născuți vii era de 480 în anul 2010[10]. În același an media în Europa era de aproximativ 322, iar în Uniunea Europeană - 222[11]. Tinerele trebuie să fie pregătite să evite o sarcină nedorită din mai multe motive printre care: adolescentele însărcinate sunt mai predispuse la a avea probleme de sănătate legate de sarcină decât femeile adulte, în rândul acestora scad șansele de finalizare a studiilor liceale și cresc șansele la un trai în sărăcie. Mai mult, deseori copiii născuți de mame adolescente sunt născuți sub greutatea normală și au probleme de creștere[12]. Astfel, educația sexuală poate să intervină în diseminarea informațiilor cu privire la serviciile disponibile precum cele de planificare familială penru ca femeile să poată să controleze mai eficient apariția unei sarcini.

La polul opus, o abordare a educației sexuale ce include promovarea abstinenței ca model unic este una manipulatoare și chiar dăunătoare deoarece sunt pierdute din vedere aspecte importante precum faptul că sexualitatea este parte a ființei umane. Decizia de a fi abstinent este o variantă, însă tinerii trebuie să fie echipați cu informații și sfaturi și despre cazul în care sunt, vor fi sau se gândesc să devină activi sexuali. Se pare însă că în școlile din capitală sunt difuzate materiale ce încurajează abstinența ca singură metodă legitimă de contracepție.[13] Acest model este insuficient pentru ca tinerii să conștientizeze importanța sănătății sexuale și reproductive și mai ales să cunoască și să se bucure de drepturile sexuale și reproductive pe care le au! Educația trebuie să pregătească tinerii pentru aspectele centrale ale vieții, printre care și sexualitatea, iar un sistem de gândire și de acțiune sănătos în orice domeniu începe cu educația. Sexualitatea este educație!