de Tudorina Mihai
Corina Creţu, cap de listă pentru USD la alegerile europarlamentare din 25 mai, a declarat săptămâna trecută la Timişoara că „domnul Becali nu a făcut rău României în Parlamentul European, mai mult rău a făcut Monica Macovei . El şi-a făcut treaba, a venit la Bruxelles, şi-a făcut treaba acolo”.
Motivele pentru care Corina Creţu o critică virulent pe Monica Macovei pot fi până la un punct înţelese. Solidaritatea transpartinică între politicienele române oricum nu s-a manifestat niciodată (cu câteva excepții).
Însă să iei partea unui misogin, rasist şi homofob notoriu ca Becali este îndoielnic și ne determină să ne întrebăm ce strategie politică urmează Corina Creţu? Cum poate fi atât de inconsecventă cu poziţiile ei anterioare în favoarea femeilor şi împotriva misoginilor din politică?
În pre-campania alegerilor legislative din decembrie 2012 Coaliţia Anti-discriminare recomanda partidelor politice să nu se asocieze în nici un fel cu Gigi Becali din următoarele motive:
„Valorile acestuia sunt net anti-europene, pe masura unei ideologii rasiste, discriminatorii si intolerante din care George Becali si-a construit o adevarata platforma politica (…). Declaratiile publice impotriva membrilor comunitatii gay care, in opinia sa, ar trebui izolati si expulzati in afara aglomerarilor urbane (2008), impotriva romilor - etichetati de acelasi politician drept infractori ce nu merita sa traiasca in Romania (2007), impotriva femeilor care prin natura proprie sunt "curve" (2011) ori a arabilor ("Cum o sa iau apararea unui arab?", cu referire la subsecretarul de stat, doctorul Raed Arafat), lipsa de flagrant respect pentru autoritatile statului prin ruperea citatiilor din partea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii in fata camerelor de luat vederi si atacarea mediatica violenta a Presedintelui acestei institutii, reprezinta doar cateva dintre gravele derapajele ce ar trebui sanctionate ci nu incurajate de statul roman prin intermediul institutiilor sau de liderii politici. (…)” - se arăta în scrisoarea publică de la acea dată.
Manifestările discriminatorii recurente ale lui Becali sunt bine cunoscute. De aceea este cu atât mai surprinzătoare declaraţia dată de Corina Creţu prin care ne spune că „domnul Becali” şi-a făcut treaba la Bruxelles. „Domnul Becali” de la Bruxelles nu poate fi separat de grobianul Becali care a înjurat femei şi s-a manifestat sexist, homofob şi rasist cu neruşinare, ani la rândul, fără să aibă nici o secundă vreo remuşcare. „Domnul Becali”, acel politician de treabă de la Bruxelles este acelaşi cu politicianul Becali care în timpul campaniei electorale din 2012 refuza să vorbească cu contra-candidaţii femei sau cel care în 2009 spunea că politica este un domeniu numai pentru bărbaţi.
Corina Creţu, în schimb, aproape ne convinsese, în calitate de eurodeputată, că este o apărătoare a drepturilor femeilor şi că se opune în ori de câte ori i se oferă ocazia misoginismului şi violenţei de gen.
În nenumărate cazuri, Corina Creţu a pledat pentru o mai bună reprezentare politică a femeilor. Spunea în 2011 că "societatea românească este, în continuare, mai apropiată de țările subdezvoltate decât de statele occidentale, din cauza lentorii progreselor și a mentalității misogine". A criticat atacurile sexist grobiene ale lui Antonie Solomon la adresa colegei sale de partid Olguţa Vasilescu, a arătat că şi partidele politice au o mare problemă pentru că tot mai puţine femei vor să intre în viaţa politică, viaţă "care a devenit din ce în ce mai murdară", a avut luări de poziţie pentru mărirea şanselor de angajare a femeilor în vârstă şi a pledat pentru o mai bună reprezentare de gen în board-ul companiilor private.
Anul trecut, în martie 2013, Corina Creţu a mers şi mai departe în această direcţie: a cerut ca revizuirea Constituţiei să aibă în vedere introducerea în noua lege fundamentală a unei cote obligatorii pentru reprezentarea femeilor în funcţiile publice şi a pledat pentru revenirea la sistemul electoral pe liste de partid care ar putea favoriza o mai bună reprezentare politică a femeilor.
Să nu uităm şi faptul că, în urmă cu mai bine de jumătate de an, Corina Creţu a fost implicată într-un scandal sexual când au fost date publicităţii mesaje din corespondenţa privată dintre ea şi fostul secretar de Stat american Collin Powell care induceau posibilitatea unei relaţii intime între aceştia în trecut. În acel moment, printre primele femei politiciene care i-au sărit în apărare a fost Elena Udrea, printr-un gest rar de solidaritate feminină transpartinică. Udrea scria atunci: „Cred că odată şi-odată va trebui ca şi noi femeile să conştientizăm că, dacă nu ne sprijinim noi între noi, dacă nu ne luptăm unite împotriva discriminării de gen din politica noastră (indiferent de partidul din care provenim), situaţia se va păstra sau chiar se va înrăutăţi. Muncim prea mult, sacrificăm prea multe lucruri pentru a face politică la vârf şi, când avem nevoie de puţin sprijin, ne trezim singure sau cu puţini oameni alături.”
Solidaritatea între femeile din politică nu este întotdeauna posibilă. Există teme care presupun o poziţionare ideologică diferită şi soluţii diferite. Însă dacă sunt conştiente de dezavantajele pe care le au şi de faptul că sunt mai uşor atacabile şi criticabile, politicienele ar trebui să evite, pe cât posibil să se atace între ele şi, sub nici o formă, să se denigreze prin compararea cu un personaj ca Becali.
#PolFem
