Ioana-Georgiana Ionescu
In cautarea unei vieti mai bune Episodul 5
Daca in articolul anterior am adus in discutie cateva elemente existente la nivelul perceptiei colective despre motivele pentru care o victima a traficului de persoane ajunge sa fie exploatata, despre gradul real control pe care aceasta o detine, in articolul de fata voi incerca o abordare mai concreta a modalitatilor specifice practicate in recrutarea victimelor traficului de persoane in Romania.
Pentru inceput, gasesc necesar sa mentionez faptul ca modalitatea de racolare a unei persoane care apartine unui grup vulnerabil, depinde de o serie de factori obiectivi si subiectivi. In categoria factorilor obiectivi pot fi incluse elemente precum statutul economic al victimei, cat si al familiei sale de origine, mediul de provenienta, nivelul de educatie, sexul, varsta, etnia. Pe de alta parte in categoria factorilor subiectivi, putem aduce in discutie componente legate de calitatea relatiilor sociale pe care victima le-a dezvoltat cu membrii familiei de origine, cat si cu membrii comunitatii de apartenenta, in special focalizat pe prezenta elementelor de abuz anterior perioadei de exploatare.
De asemenea strategia pe care retelele infractionale care intretin mecanismul traficului de persoane in Romania o folosesc pentru a determina o persoana sa accepte in necunostinta de cauza o propunere care promite un trai mai bun, se regaseste in perfecta consonanta cu tipul de exploatare careia persoana respective este supusa ulterior. Astfel, pentru exploatarea sexuala, recrutorii isi construiesc discursul de convingere pentru un grup tinta constituit majoritar din femei cu varste cuprinse intre 18 – 25 ani aducand in prim-plan oferte de munca in strainatate sau in orase mai mari din Romania in domenii precum: serviciile HORECA (Hotel/Restaurant/Cafenea), servicii de ingrijire la domiciliu – batrani sau copii, servicii de menaj, servicii specifice domeniului artistic – dans, modeling, etc.
Pentru exploatarea prin munca spectrul de acoperire al initiativelor de persuasiune practicate de racolatori se constituie din oferte de munca dintre cele mai diversificate determinate de gen. Avand ca medie de varsta persoanele intre 30 – 60 ani (aceasta fiind o estimare grosiera si omtiotova), femeile primesc oferte de munca in domeniul agricol, in sectorul hotelier, in arii industriale, etc. Pe de alta parte, barbatilor li se ofera de catre membrii ai unor grupari organizate de infractori locuri de munca mai mult sau mai putin calificate in sectoare de industrie care implica un grad ridicat de pericol asupra sanatatii pornind de la agricultura, continuand cu activitatile de constructii si finalizand cu oferte de munca in fabrici sau uzine ilegale.
In ceea ce priveste exploatarea prin cersetorie particularitatile grupului predilect vulnerabil in acest caz se refera fie la varsta, fie la existenta unor probleme medicale. Mai concret, recrutorii care au ca si scop realizarea de grupuri de cersetori pe care ii controleaza prefera copiii sau batranii, pe care iisupun la umilinte constante in vederea obtinerii de foloase financiare de pe urma acestora,. Realitatea cotidiana oglindeste intr-o maniera mult prea evidenta aceasta forma de exploatare in situatii concrete precum: mame de etnie rroma care cersesc avand ca suport un bebelus a carui origine nu este cunoscuta de cele mai multe ori; persoane cu handicap locomotor care in lipsa unor echipamente adecvate deplasarii folosesc bete sau carje improvizate in timp ce se misca printre masinile oprite la stop in incercarea de a obtine bani de la soferi; copii cu varste cuprinse intre 3 – 12 ani care se ofera sa stearga parbrize, sa cante sau pur si simplu apeleaza la mila trecatorilor spunand povesti despre familii sarace si probleme medicale; batrani le care ii observi ghemuiti pe trotuare cu pancarte pe care sunt scrise mesaje care descriu atat dificultatile financiare, dar mai ales neputinta si umilinta carora sunt supusi, etc. Exemplele de aceasta factura pot continua. De cele mai multe ori, actele caritabile de acordare a creditului, cat si a banilor catre persoanele fortate sa cerseasca nu fac altceva decat sa suplimenteze veniturile traficantilor.
Inca imi rasuna in minte experimentul social realizat in Romania in urma cu cativa ani pe tema cersetoriei si a sentimentelor de mila si vinovatie pe care interactiunea (in)directa cu un cersetor le poate genera la trecatori. Partea esentiala a experimentului consta in faptul ca intr-o zona centrala a Bucurestiului s-a organizat aplasarea unui manechin costumat in haine ponosite cu fata aplecata sugestiv catre cutia special destinata banilor, alaturi de care se afla o pancarta cu un mesaj emotionant scris cu majuscule si cateva greseli gramaticale. Unul dintre obiectivele experimentului a vizat investigarea masurii in care oamenii care decid sad ea bani cersetorilor chiar se uita la acestia, cand efectueaza operatiunea, pornind de la premisa ca sentimentul de vinovatie si starea de discomfort sunt atat de ridicate incat actul compulsiv aproape de acordare a banilor isi propune simbolic sa-i ridice persoanei care cerseste statutul, cat sa-l si determine pe acesta sa plece din spectrul vizual al trecatorului binevoitor. Cu riscul asumat de a genera dezbateri aprige, o astfel de interactiune poate fi interpretata sub egida: “Iti dau bani ca sa pleci, cat mai repede, deoarece contactul vizual cu tine ma nelinisteste!”. Rezultatele experimentului s-au situate mult peste asteptarile cercetatorilor, manechinul neinsufletit reusind sa stranga intr-o zi de la trecatori o suma de bani echivalenta cu un salariu minim pe economie la acea vreme.
Un alt aspect la care ma voi referi este natura si calitatea relatiei dintre recrutor si victima traficului de persoane ca predictor al intrarii acesteia in lantul de exploatare si abuz din traficul de persoane. Daca in urma cu 10 ani puteam vorbi despre recrutare in masa, organizata prin firme fantoma care promiteau oferte de munca aproape ideale pentru categoriile defavorizate, in prezent recrutarea a capatat un caracter profund personal, realizandu-se personal, la nivel individual. Fie ca vorbim despre un membru al familiei extinse, o cunostinta, un vecin, un prieten din copilarie, coleg de scoala, coleg de serviciu, partener de cuplu, relatia dintre recrutor si victima se caracterizeaza prin incredere si implicare din partea victimei. In cazul membrilor de familie sau al partenerilor de cuplu (aici amintesc strategia de recrutare “lover-boy” prin care un barbat intra intr-o relatie afectiva cu o femeie cu scopul de a facilita intrarea acesteia in retelele de trafic) calitatea relatiei dezvoltate cu victima dobandeste valente personale atat de puternice, incat in momentul testarii realitatii in care victima realizeaza ca a fost vanduta de catre oameni de care se simtea legata din punct de vedere emotional, socul este atat de mare incat efectele negative la nivel psiho – comportamental se pot acutiza, mergand pana la cronicizare in lipsa unei interventii psihoterapeutice adecvate.
In final, modalitatile prin care traficantii conving victimele traficului de persoane sa accepte ofertele de munca au devenit atat de rafinate, fiind sincronizate cu nevoile emergente ale populatiei vulnerabile, incat capacitatea de discriminare a unei situatii cu potential crescut de risc fata de o situatie sigura necesita consolidare si suport permanent din partea actorilor guvernamentali si non-guvernamentali implicati in actiunile de prevenire si asistenta pentru victime in vederea reintegrarii sociale si profesionale.
