Ioana-Georgiana Ionescu
In cautarea unei vieti mai bune – Episodul 7
Inainte de a va invita la reflectie si ceva munca serioasa cu materiale din sfera psihotraumatologiei, m-am gandit indelung la motivatiile implicate. Despre motivul pentru care imi doresc sa aduc in discutie subiectul tipurilor de raportari emotionale pe care o victima a traficului de persoane le poate dezvolta fata de exploatatorul sau, va pot spune cat se poate de simplu si cinstit: Imi doresc ca voi, cititorii mei, sa intelegeti cateva dintre gandurile si emotiile care se perinda prin capul unei victime a traficului de persoane.
De ce? Pentru a va determina, pe cei care inca va intrebati “Dar oare ce a avut in cap cand a acceptat sa plece cu un strain? Dar oare ce are in cap acum, cand a scapat de pericol si totusi mentine legatura cu cel care exploatat-o?”, sa aruncati o privire printre ideile, amintirile si emotiile unei victime. Si daca tot vorbim de motivatii, hai sa vedem si ce anume v-ar determina pe voi sa cititi despre atasament traumatic, cut-off emotional sau abuz.
Evident ca motivele difera in functie de persoana, insa unul general valabil, cat si foarte autentic il reprezinta acela al interesului pentru bizar, pentru anormal, pentru explicatii acordate unor fenomene aparent inexplicabile. Unul dintre aceste fenomene care se remarca prin paradox si extravaganta este cu siguranta cazul atasamentului traumatic pe care o victima il poate dezvolta in raport cu persoana care a abuzat-o, sechestrat-o…traficat-o. Indeajuns de bun motivul, nu?
Asadar sa incepem cu atasamentul traumatic denumit intr-o maniera comerciala ca “Sindromul Stockholm”. In principal, acest tip de atasament a fost inclus in literatura de specialitate in anii ’70 ca urmare fireasca a unui incident infractional care a avut loc in Suedia. Concret, in 1973, un grup infractional a jefuit banca Kreditbanken din Piata Norrmalmstorg din Stockholm. In timpul jafului, spargatorii i-au tinut ostatici pe angajatii bancii prezenti in incinta.
Pe durata sechestrarii, victimele jafului au dezvoltat o forma de atasament emotional fata de infractori, carora le-au luat si apararea dupa ce au fost eliberate dupa 6 zile de sechestrare. Psihiatrul criminalist Nils Bejerot si psihiatrul Frank Ochberg s-au ocupat de conceptualizarea acestei forme de atasament si includerea sa in sfera de consecinte psihologice ale expunerii unei persoane la o experienta cu continuturi traumatice, fizice sau psihice. Din punct de vedere statistic, bazele de date FBI releva faptul ca 27% dintre victime prezinta simptome ale Sindromului Stockholm.
In ceea ce priveste factorii care contribuie la aparitia Sindromului Stockholm specialistii Bricazii FBI de Eliberare a Ostaticilor mentioneaza existenta unor dificultati in distingerea unui set general de factori. Conform unor studii de profil s-a demonstrat faptul ca ostaticii pot dezvolta simptome de atasament traumatic chiar si in situatii care nu implica abuz fizic propriu – zis pe o perioada indelungata dupa eliberarea persoanei din situatia de sechestrare, simptome care implica mentinerea unei relatii cu un grad ridicat de emotionalitate. Specialistii au concluzionat faptul ca absenta abuzului fizic propriu – zis corelata cu intensitatea (nu durata de timp pe parcursul careia s-a desfasurat evenimentul traumatic) vor crea conditii favorabile pentru dezvoltarea Sindromului Stockholm.
Printre cele mai importante mentiuni legat de aparitia si dezvoltarea Sindromului Stockholm se numara urmatoarele:
1. Victimele care prezinta atasament traumatic fata de agresor, il considera pe acesta ca datator de viata prin simplul fapt ca le cauzeaza/poate cauza moartea. Astfel, agresorul devine persoana care detine control absolut asupra satisfacerii nevoilor primare ale victimei, precum si in raport cu supravietuirea acesteia;
2. Datorita privarii de libertate, victima, pe perioada sechestrarii, ia contact cu realitatea prin filtrul agresorului. Sechestratorii obisnuiesc sa limiteze accesul la informatii din exterior pentru victime pentru a le spori gradul de dependenta;
3. Sechestratorii adesea ameninta cu moartea victimele si deci, le transmit indirect mesajul ca pot sa faca acest lucru. Ostaticul adopta strategia de a fi congruent cu agresorul, prin urmare sa se supuna sechestrului in scopul evitarii amenintarilor cu moartea si unor eventuale tentative;
4. Ostaticul il considera pe agresor ca avand un anumit grad de blandete. Dovezile de afectiune reprezinta un punct central in explicatia Sindromului Stockholm; atasamentul traumatic fata de un agresor nu se dezvolta decat daca acesta isi manifesta afectiunea sub o anumita forma fata de victima. Totusi, ostaticii adopta intepretarea lipsei de abuz ca dovada de consideratie si astfel pot dezvolta sentimente de apreciere in raport cu aceasta buna-vointa perceputa. In cazul in care agresorul este exclusiv abuziv, victima va raspunde emotional prin ura. Pe de alta parte, in cazul in care agresorul isi manifesta sub o anumita forma afectiunea in raport cu o victima, aceasta va deplasa furia pe care o resimte ca reactie naturala in fata terorii si se va concentra pe “partea buna” din comportamentul agresorului ca mecanism de aparare.
Din sfera clinica psihotraumatologica face parte si Sindromul Lima, care se manifesta prin faptul ca infractorii/sechestratorii dezvolta sentimente de simpatie fata de ostatici/victime. Denumirea de Sindrom Lima provine de la incidentul care a generat operationalizarea acestui fenomen psihologic. In 1996 in incinta Ambasadei Japoniei din Lima (Peru) o grupare de militanti au luat ostatici sute de persoane care participau la un dineu festiv in cadrul ambasadei. Dupa doar cateva ore, sechestratorii i-au eliberat pe ostatici, motivand faptul ca se atasasera de acestia.
Probabil dupa parcurgerea acestor pasaje teoretice multi dintre voi va intrebati in ce masura se aplica Sindromul Stockholm sau Sindromul Lima in cazurile de trafic de persoane, si mai mult, cat de crescuta este incidenta acestor manifestari in Romania. Incep prin a va spune ca in experienta de lucru direct cu victimele traficului de persoane din Romania in furnizarea serviciilor de asistenta psihologica, am interactionat si cu cazuri in care victima se simtea extrem de atasata de agresor. Dezvoltarea atasamentului traumatic din punctul meu de vedere reprezinta o forma particulara de atasament disfunctional pe care o persoana o poate dezvolta in raport cu persoane semnificative din existenta sa. Astfel, intr-un mod foarte similar cu cel in care un copil continua sa-si iubeasca parintele abuziv, o victima a traficului de persoane poate ajunge sa se simta conectata emotional cu traficantul pe perioada situatiei de exploatare propriu – zisa sau ulterior eliberarii sale din situatia de trafic.
Una dintre particularitatile psiho – comportamentale ale unei victime a abuzului in general, include emotionalitatea excesiva fie ca aceasta se manifesta prin supra – reactii observabile fie prin izolare si cut – off emotional. Astfel, in cazurile de victima a traficului de persoane minora, probabilitatea ca aceasta sa manifeste simptome de atasament traumatic in raport cu exploatatorul sau creste fata de prevalenta acestora in cazul victimelor majore. Un exemplu concret de victima cu Sindrom Stockholm intr-o forma avansata pe care mi-l amintesc perfect intrucat face parte din experienta mea psihoterapeutica este cel al unei beneficiare a programului de asistenta pentru victimele traficului de persoane minora atat la data racolarii, cat si pe durata exploatarii si a reintegrarii.
Ceea ce m-a determinat sa imi amintesc fix de acest caz de asistenta se refera la calitatea interactiunilor pe care le-am avut cu victima pe o perioada de 6 luni de asistenta in criza. Pentru ca va introduce oarecum in universul interior al adolescentei, va fac o serie de specificatii de baza, dupa cum urmeaza:
- Victima provine dintr-o familie din mediul urban, fiind singura la parinti;
- Mediul familial al victimei pe perioada copilariei si adolescentei a fost marcat de instabilitate, violenta si neglijenta parentala;
- Victima are istoric de internari la sectiile de psihiatrie de pe raza judetului sau de domiciliu, si mentioneaza o sarcina sau un copil pe care l-a pierdut pe cand era implicata in prima sa relatie de cuplu, copil care nu apare in evidentele medicale de stat;
- Parintii victimei sunt in prezent divortati, insa pe perioada copilariei isi dezvoltasera un mecanism de relationare maritala disfunctional in care se impacau si se desparteau frecvent;
- Prima relatie de cuplu a victimei insotita de debutul vietii sexuale s-a petrecut la varsta de 13 ani cu un barbat care ulterior a fost inchis intr-o scoala de corectie, iar in prezent face parte dintr-o grupare infractionala de trafic de persoane;
- Victima a relatat o experienta de abuz sexual infantil care ar fi avut loc la varsta de 3-4 ani, in care un barbat s-a angajat in comportamente cu natura sexuala cu aceasta in scara blocului in care locuia;
- Victima a fost recrutata de catre o colega de scoala care i-a propus sa munceasca in strainatate ca personal in servicii – chelnerita pe perioada verii;
- Pe o perioada de peste 6 luni victima a fost exploatata sexual, abuzata fizic cu componente de sadism – a fost oparita pe maini cu apa fiarta, a fost batuta cu o ranga de fier in cap, a fost tatuata cu forta, a fost batuta pana cand i-a fost sparta o parte din dantura, a fost amenintata cu moartea in repetate randuri punandu-i-se pistolul la cap, a fost violata de catre traficant in repetate randuri fara a avea statutul de “femeie a traficantului”, etc;
- Pe perioada de exploatare sexuala victima a legat o relatie de prietenie care a mers pana la fuziune emotionala cu o alta victima care avea statutul de “femeie a traficantului”, in raport cu care se simtea foarte protejata. Isi amintea cum existau momente in care traficantul facea sex cu prietena sa intr-o camera alaturata, iar victima minora era expusa indirect la experienta sexuala a prietenei sale. De asemenea isi aminteste cum in preajma unor sarbatori dupa ce traficantul le-a amenintat cu pistolul la tampla pe amandoua, le-a fortat sa doarma in pat cu el asemeni unei familii fericite.
Dupa iesirea victimei din perioada de exploatare sexuala impreuna cu prietena sa au beneficiat de includerea, in baza referirii de catre autoritatile competente in identificarea victimelor traficului de persoane in Romania, intr-un program de asistenta integrata cu componenta rezidentiala in baza acordului scris din partea tatalui sau. La scurt timp de la referirea sa in programul de asistenta, victima a incalcat in repetate randuri toate regulile de conduita impuse de sederea sa intr-un apartament protejat. Mai mult decat atat, ca urmare a consumului excesiv de alcool, beneficiara a facut o criza de isterie cu componente de (auto)agresivitate in interiorul apartamentului protejat de a carei interventie si solutionare m-am ocupat personal.
Spuneam ca unul dintre motivele pentru care am ales sa aduc in discutie acest caz il reprezinta calitatea interactiunilor pe care le-am avut cu victima. In contextul in care aceasta implica depunerea de eforturi sustinute de asistenta datorita problemelor de natura psihica identificate in urma interviului preliminar realizat la intrarea sa in programul de asistenta, din punct de vedere psihiatric diagnosticele sale nu includeau nici pe departe Sindromul Stockholm. Din informatiile pe care le detin despre modalitatea de diagnosticare psihiatrica folosita in Romania, abordarea multiaxiala se dezvolta din ce in ce mai mult, fara insa a implica si atribuirea de diagnostice new-wave precum cel de Sindrom Stockholm. De cele mai multe ori, paleta diagnostica acordata in cazul expertizei psihiatrice a unei victime a traficului de persoane include tulburarea de stres post – traumatic, episodul psihotic acut, tulburare de comportament (mai ales in cazul victimelor minore), etc.
Desi nu poseda un diagnostic care sa confirme oficial faptul ca victima se afla in plin atasament traumatic fata de agresorul sau, realitatea interactiunilor, cat si continuturile psihice pe care aceasta le aducea in sedintele de psihoterapie individuala si art – terapie de grup relevau indicii in acest sens. Si totusi, manifestarile Sindromului Stockholm ale victimei erau dublate de manifestari similare in cazul prietenei sale care a constituit persoana de suport pe durata perioadei de exploatare, cat si cu povesti spuse la unison de catre ambele victime care portretizau uu barbat puternic, sever, dar care le iubea foarte mult in persoana traficantului.
Atasamentul traumatic pe care aceasta situatie de exploatare l-a implicat comporta un grad ridicat de complexitate, intrucat daca victima minora se simtea conectata emotional cu traficantul vazand in aceasta o posibila figura paterna (care insa nu insemna ca intre cei doi nu au existat si interactiuni de natura sexuala!), prietena sa care era considerata in reteaua de trafic “femeia traficantului” dezvoltase un alt tip de atasament fata de “barbatul sau”, si anume acela al unei femei fata de partenerul sau de cuplu. Impreuna, cei trei, formau, daca imi este permisa remarca cinica, o familie fericita in care fiecare membru are roluri foarte bine stabilite: femeile trebuie sa iubeasca, sa se supuna si sa indure greutatile vietii, iar barbatii trebuie sa lupte, sa protejeze si sa le disciplineze pe femei cand este cazul.
Nu stiu in ce masura acest articol are nevoie de concluzii din partea mea, asa ca va invit pe voi sa aduceti in prim-plan concluziile voastre...
