Ilona Voicu
A început, ca în fiecare an, campania „8 martie”, în care televiziunile se întrec în omagii şi gingăşii, pentru ca, după ce trece această dată, să revină la modul lor „clasic” de prezentare a femeilor. Această ipocrizie mediatică reprezintă motivul pentru care am decis să vă adresez această scrisoare, pentru că, în opinia mea, contribuiţi, prin tăcere şi ignorare, la perpetuarea acestui model.
Oricând şi cu un minim de efort de monitorizare, am putea numi şi descrie cel puţin 4 -5 emisiuni de divertisment promovate de posturile româneşti de televiziune, în care femeile nu reprezintă altceva decât decoruri animate, mai mult sau mai puţin nude, sau, atunci când le este îngăduită exprimarea prin grai articulat, ceea ce spun trebuie aproape întotdeauna să stârnească râsul ori, cel mult, compătimirea pentru lipsa lor de posibilităţi intelectuale.
Care este răspunsul dumneavoastră la acest tip de promovare a femeii? Reacţionaţi doar dacă, de exemplu, un grup de 12 fete, candidate la titlul de bombă sexy, pe jumătate dezbrăcate, dansează pe ritmurile unei manele ale cărei versuri sunt considerate ca având un conţinut obscen. Dacă maneaua respectivă ar fi avut un conţinut ceva mai decent, aţi fi trecut emisiunea la categoria „nu s-au înregistrat abateri de la Legea Audiovizualului”, ignorând complet modul umilitor şi ofensator pentru femei, în general, în care le este promovată imaginea în cadrul unor asemenea emisiuni.
Dincolo de absenţa unui cadru normativ care să stipuleze în mod explicit sancţiuni pentru astfel de modalităţi de promovare a unor stereotipuri negative cu privire la femei, există, totuşi, chiar şi în Legea Audiovizualului o prevedere referitoare la necesitatea apărării demnităţii umane şi aş dori să vă atrag atenţia asupra faptului că mai bine de jumătate de umanitate, inclusiv cea din spaţiul românesc, este formată din femei, prin urmare activitatea dumneavoastră ar trebui să vizeze şi apărarea demnităţii lor.
Înţeleg faptul că libertatea de exprimare nu trebuie îngrădită, că nu puteţi interveni în politica editorială a acestor posturi de televiziune, dar nu pot înţelege lipsa dumneavoastră totală de interes pentru faptul că aceste modalităţi de exprimare pot vicia serios percepţiile şi aşteptările minorilor cu privire la ce înseamnă să fii femeie şi ce înseamnă să fii bărbat, deşi protecţia acestora este, pe bună dreptate, un element central al activităţii pe care o desfăşuraţi. „Consumul excesiv de alcool poate dăuna grav sănătăţii”, dar ce efecte credeţi că are asupra sănătăţii minorilor „consumul excesiv de sexism şi misoginism”?
Oricât de lipsită de importanţă ar putea părea pentru dumneavoastră identitatea de gen a celor care realizează şi participă la asemenea emisiuni, precum şi cea a celor care le privesc (telespectatori dar şi telespectatoare, deopotrivă), vă asigur că lucrurile nu stau întocmai aşa şi vă îndemn să faceţi un simplu exerciţiu atunci când analizaţi asemenea emisiuni: încercaţi, preţ de o jumătate de oră, să spunem, să priviţi acele emisiuni ca femeie sau ca bărbat, renunţând la pretenţia că genul nu contează, indiferent de ce parte a ecranului te afli şi că dumneavoastră sunteţi observatori imparţiali, negenizaţi, chemaţi să aplice o lege în apărarea drepturilor unor persoane la fel de lipsite de identitate de gen şi la a căror demnitate trebuie să ne gândim doar în termeni abstracţi.
Dispusă să vă stimeze, dar neavând, deocamdată, motive să o facă,
Ilona Voicu
