Alice Iancu
Multumesc pentru deschisul usii. Multumesc pentru flori, dar stiti, nu primesc. Nu, nu e din cauza feminismului, mi le mananca pisicile. In sfarsit, scuzati, multumesc, sunt foarte frumoase. Nu e nevoie sa stati in picioare, stau eu. Nu, nu e din cauza feminismului. Ma simt odihnita, ce sa fac, perfect capabila sa stau in picioare. Nu, nu vreau sa fiu nepoliticoasa, o sa iau loc. Hm, mi-ati sarutat mana. Abia acum mintea mea (datorita feminismului) va suspecteaza ca vreti sa imi sugerati sa ma port “frumos”, ca o “domnisoara”. Alung gandul. Reiau.
Zambesc. Buna ziua, Alice Iancu ma numesc. V-am intins mana. Tuturor celor din camera. Vad ca va amuza. Sunt intr-o camera cu femei si barbati, a mia din viata mea, 
in care barbatii dau mana numai ei intre ei. Femeile cateodata se pricopsesc cu mana sarutata, cateodata fac cu mana ca niste scolarite, alta data nu schiteaza nici un gest. Uneori raman agatate de unul din bratele barbatului a carui mana este stransa si zambesc. Eventual de undeva de dupa umarul lui. Am stabilit de la inceput ca suntem diferiti. Nu inteleg de ce femeile par invizibile. Dati mana cu mine? Am inteles, nu lasati o domnisoara cu mana intinsa. Acum ma simt prost. Ce treaba are asta cu drepturile?
Am niste revendicari, va anunt. Feministe. Observ ca ma priviti dojenitor, nu ma port frumos, ca o domnisoara. Ma asigurati ca femeile sunt minunate si feminine. Nu stiu ce sa zic. Nu tin sa ma considerati minunata, feminina n-am fost niciodata (asa zice lumea). As vrea sa ma considerati egala. Suntem diferiti, spuneti? Am inteles asta de cand cu datul mainii. Nu e nevoie sa repetati, sunt minunata. Hm, hm, martisoare si poezii. Serios, am inteles, sunt minunata.
Nu doriti sa discutam despre impartirea bugetului? De exemplu, indemnizatia pentru cresterea copilului, daca tot apreciati mamele, nu este in regula sa o schimbati brusc si sa o scadeti drastic. Stiti, maternitatea nu se hraneste cu poezii. Cifrele cu privire la saracia feminina arata ca...Poftim? Nu, n-am copii. Imi pare rau (de ce am zis asta?). Poate o sa am, poate nu, nu cred ca....Bun. N-am venit cu prietenele feministe respectabile, casatorite si cu copii, dupa mine. Da, mi s-a mai spus, maternitatea este sfanta. Puteti atunci sa nu saraciti mamele? Of, sunt rea? Mi-e greu sa flutur din gene sfios cand vorbesc despre saracie. Imi pierd feminitatea? Ma scuzati, despre feminitate au scris sute de ani numai barbatii, noi n-aveam dreptul la educatie, astfel imi permit sa...hm... poate odata ce am avut dreptul sa vorbim, multe dintre noi nu s-au simtit datoare sa respecte o feminitate definita de altii. Nu inteleg de ce trebuie sa muncesc numai eu neplatita si nevazuta, pentru ca fierul de calcat si biberonul mi-au fost predestinate. Ah, am inteles, gradinitele sunt “drepturi speciale”. Bun, spuneti ca tine de educatie, ne vom schimba in timp, candva, ca in basme, dar nu stiti ca manualele si profesorii din Romania ii invata pe copii sa respecte roluri traditionale? Cum ramane cu educatia egala? Traditia e frumoasa, spuneti? O fi frumoasa, eu n-am evaluari estetice, insa democratica este? Da, democratia. Dvs oricum trebuie sa imi respectati drepturile, nu feminitatea, nici traditia.
Drepturile, zic si eu, putem reveni la ele? Le avem? Am inteles, alea “speciale” sunt privilegii. Haideti sa vorbim despre un drept de baza: siguranta. Violenta pe strada si inclusiv noaptea...Stiu, n-ati lovi o femeie nici cu o floare. Serios, credeti ca totusi femeile n-ar trebui sa iasa pe strada noaptea, sunt multi nebuni? Deci 8-12 ore pe “zi”, in functie de anotimp, nu vi se pare incorect ca femeile sa aiba libertate de miscare limitata pentru ca dvs cand vorbiti despre siguranta nu vedeti decat tancuri in fata ochilor. O fi o realitate de cand lumea, cum spuneti, in unele locuri insa se pare ca nu mai este o realitate si pana la sfarsitul lumii...hm...ce caut noaptea pe strada? poate vreau sa ma plimb si sa ma uit la stele, poate lucrez in schimbul trei...astea nu-s discutii serioase? Adica violenta....hmmm.. de ce nu iau un barbat cu mine cand ma plimb? Cred ca nu mi-ati inteles argumentul... Violenta domestica atunci, au murit multe femei din cauza ei, daca tot ati adoptat cu greu de catva ani o lege...Inteleg, numai golanii lovesc femei, familia e si ea (cum altfel?) sfanta. Se pare ca avem multi golani. Ce facem cu ei? Evacuarea agresorului...ah, inteleg, nu se poate, e casa omului...adaposturi pentru femei? N-avem bani. Scuzati, dar pentru stadioane avem? Of, nu, nu vreau sa atac simbolurile nationale. Da, feminista. Exact. Nu inteleg de ce va incruntati. As dori sa vorbim atunci despre plata pe piata muncii. Femeile nu sunt platite la fel pentru munca comparabila...iar m-ati intrerupt, nici o problema. Competitie spuneti? Sigur, dar stiti, exista discriminare la angajare si la plata iar “competitie egala” cand exista prejudecati si cand femeile muncesc pe mai putini bani, plus ore neplatite si acasa in mod covarsitor...acestea nu sunt sanse egale. Cum? Avem o lege cu privire la egalitatea de sanse, de ceva ani. Statisticile arata...de ce tot vorbesc despre statistici? Pai, inteleg ca mereu sunt in camere pline de exceptii, dar politic ne raportam la statistici, nu la exceptionalisme...Da, imi cer scuze pentru sarcasm. Of, va multumesc, imi tolerati spuneti emotionalitatea si irascibilitatea feminina... apropo de temperament, domnule, daca revenim la violenta domestica...Da, florile sunt frumoase. Multumesc, scaunul este foarte comod. Nu va suparati, renunt la toate astea pentru drepturi, daca acestia sunt termenii. Imi cer scuze, intelesesem ca florile sunt pentru ca femeile sunt minunate si feminine. Nu mai suntem minunate si feminine daca n
e cerem drepturile, sau cum? Oricum, nu credeti ca este nedrept sa trebuiasca sa ne “reprezinte” democratic mereu numai barbati si sa vin mereu sa cer sa fim bagate in seama, ca pe o favoare? Hm, spuneti ca femeile nu vor sa fie alese, iar in partide se promoveaza prin merit si competitie? (tusesc stanjenita). Votantii nu vor, credeti, dar cum stiti asta daca nu aveti femei pe liste? Femeile din politica ne-au discreditat, spuneti. Eh, acum, sincer, eu n-am auzit inca cum Nicolae Ceauşescu a descalificat barbatii la putere. Of, de ce dau exemple extreme? Pentru ilustrare. Nu, feministele nu sunt extreme. Putem reveni la drepturi? Nu? Va grabiti? Aveti treaba, da, inteleg. V-am intins mana. Multumesc frumos, tuturor, ca mi-ati strans-o stingheriti. N-a observat nimeni ca au plecat aproape toti barbatii in camera cealalta? Au treburi importante de discutat? Super. Sa nu uit florile. La naiba.
Editorial scris in memoria miilor de discutii similare avute si in asteptarea celor care vor mai urma.
PS. Imaginea din dreapta jos este un pamflet si va rog sa o tratati ca atare. Nici un cavaler nu a fost ranit in cursul realizarii imaginii. Precizez si ca nu incurajez violenta fata de cavaleri. Autoarea isi ofera scuzele fata de inimile sensibile care s-au simtit amenintate.
