Ioana Nanu
Incepusem cu elevii de liceu un proiect despre drepturile femeilor. Primul episod a constat in abordarea temei sufragiului universal in SUA. Urmeaza un al doilea despre abuzurile fizice asupra femeilor din Orient. Imi imaginam ca „Istoria la feminin”, expozitie organizata de Muzeul National de Istorie a Romaniei, in perioada 18 martie – 3 mai, va prilejui ancorarea problematicii pe pamant romanesc. Asadar, ma asteptam sa gasesc in inventarul expozitiei cel putin doua repere majore ale istoriei femeilor din Romania: castigarea dreptului la vot si Decretul din 1966 privitor la avort. In plus, speram sa aflu cine stie cate altele, bune si rele, de acum si de odinioara. Am convocat elevii, am apelat la colege sa ma inlocuiasca la ore si am purces la Muzeul National de Istorie a Romaniei.
Aici, nici urma de sufragiu sau „decretei”. In afara de o lista impersonala de personalitati feminine (prima romanca jurist, medic, avocat etc.), am gasit un landou vechi, marturie, probabil, a faptului ca femeile nasteau si odinioara; mobila de salon, marturie, probabil, a faptului ca femeile sedeau si odinioara; un cuptor cu un pui de plastic protapit, marturie, probabil, a faptului ca femeile gateau si odinioara; au mai fost calimari, mutardiere, evantaie etc. Dar de departe cel mai misterios exponat a fost o gasca moarta cu fructe de plastic in jur, marturie a nu stiu carui fapt.
Podoabe din secolele al XIII-ea si al XVII-lea, stau marturie faptului ca „femeile din Tarile Romane erau curate, ingrijite si impodobite. Iubeau cu pasiune podoabele, de la doamna tarii pana la ultima taranca, chiar daca acestea nu erau neaparat din metal pretios”(care acestea?) , precum si faptului ca, inainte vreme, bijuteriile erau de mai mult bun-gust decat in secolul al XXI-le, cand gustul „femeii moderne” se margineste la gablonturi Avon (unul din sponsorii expozitiei). Vitrina cu produse Avon este unica marturie a secolului al XXI-lea. Recuzita - ceas, pudriere, bijuterii, rujuri – caracterizeaza femininul doborand recordul sexismului prin unilateralitate. Femeia contemporana este desemnata in jargonul acestei expozitii prin “femeia moderna” (eroare grosolana pentru un muzeu de istorie), titlul vitrinei debutand cu sintagma neglijenta “Eleganta si cochetaria (sic!)”.
Nelipsita “Romanie revolutionara” a lui A. D. Rosenthal, tablou care n-a putut fi obtinut in original, a fost substituit printr-o pagina A4, decupata, cu margini buclate din cauza umezelii, imprimata color.
Cu acestea, am cam epuizat continutul „Istoriei la feminin”. In plus, expozitia il surprinde pe cel care se invredniceste sa citeasca intamplatoarele legende bilingve ale exponatelor printr-o romana si o engleza „originale”. Pentru ca spatiul nu ne permite sa tratam erorile, peste masura de numeroase, exhaustiv, vi le supunem atentiei pe cele mai sclipitoare:
- Am aflat astfel ca secolul al XIX-lea corespunde lui „18th century”.
- “Stil Regence – Regencies style” (stilul de moblier evocat se numeste engleza „Regency”);
- „Placheta – plague” (molima, ciuma; Traducerea muzeului este, de la Alecsandri citire, chiriteasca, de tipul „furculision”, intrucat s-a crezut, desigur, ca placheta ar fi in engleza „plaque”, traducerea corecta a termenului este „tablet”);
- “Masa - table” (biroul, masa de lucru a Mariei Rosetti, este intitulata in legenda simplu “masa”, ca urmare traducerea in engleza este “table”, eroarea constatandu-se, astfel, in ambele limbi)
- “Landou - landau” (confundat, cel mai probabil cu frantuzescul “landau”, termenul exista in engleza, dar numai pentru a desemna un tip de trasura; traducerea corecta ar fi “baby carriage”, “stroller” sau “pram”);
- “Femeia torcea, tesea, croia, cosea, broda - Woman spuns, darns, cut, sews, embroiders” (Greselile sunt multiple si privesc acordul)
Erorile de editare, diverse si marturii ale neglijentei, consta de exemplu in lipsa spatiilor dupa sau inaintea unor semne de punctuatie (in cazul in care acestea apar), lipsa consecventei in felul in care sunt grafiate epocile, secolele, citarile etc. Aceste erori sunt, cantitativ, diferite – unele mai banale: “bijuterii – jewlry” (corect este “jewelry”), songtress” (corect este “songstress”). Altele, generatoare de ambiguitati, de-a dreptul comice: „Uniforma de sora de caritate a reginei Maria”. Putem ridica, prin topica folosita, intrebarea daca regina Maria era singura la parinti si cineva, din caritate, s-a oferit sa-i fie sora, aceasta avand o rochie, dupa cum si alte interpretari sunt posibile din cauza ambiguitatii create prin lipsa virgulei. Traducerea sintagmei, „Uniform od a sister of mercy belonging to queen Mary”, prin eroarea subliniata, sugereaza „overdose”, confuzia fiind de tot hazul.
Celor inclinati sa ne considere pedante, le amintim ca un muzeu e un loc in care grija pentru forma niciodata nu e excesiva. Pe cand abaterile, chiar minore - cazul evocat fiind un festin al erorilor - sunt amendabile.
Toate cele de mai sus, le-a rezumat inspirat Irina Radu, eleva in clasa a XI-a, dupa ce a avut imprudenta de a vizita expozitia: “La Muzeul National de Istorie a Romaniei se comit jafuri: se fura literele, rostul, logica. Articolele hotarate de pe placile informative, subtil transformate in <<molima>>, se pierd pe ruta romano-engleza si iau dupa ele si sensul textelor. Tot astfel, simtul realitatii dispare, fiind inlocuit cu paini care decoreaza cuptoare de secol VI”
P.S. Pana a termina de scris, am primit, via directoarea liceului, o scrisoare indignata semnata de domnul Cornel Ilie, muzeograf al MNIR, raspuns anticipator la acest articol.
Ioana Nanu, profesoara la Colegiul National Bilingv „George Cosbuc”
Laura Patru, eleva in clasa a XI-a
Irina Radu, eleva in clasa a XI-a
Iulia Radu, eleva in clasa a XI-a
