Domnule Vosganian, va scriu nu pentru ca as crede ca sunteti inamicul numarul 1 al prezentei femeilor in politica, ci, mai degraba, pentru ca va consider un politician inteligent si deschis dialogului, altfel spus, unul dintre putinii politicieni barbati care ar putea fi convins, cu argumente rezonabile, sa sustineti o lege care sa permita o reprezentare corecta, democratica a femeilor in structurile politice alese ale tarii. Prin urmare, v-as ruga ca tot ceea ce urmeaza sa va spun sa considerati ca fiind doar un demers in acest sens.
Zilele acestea, ati participat telefonic la o emisiune televizata in cadrul careia se dezbatea tocmai aceasta problema a prezentei femeilor in politica. Ceea ce mi-a atras atentia in discursul dumneavoastra a fost o argumentare pe care am mai auzit-o si la alti politicieni sau intelectuali romani: politica e un domeniu urat, mizerabil, in timp ce femeia e o faptura deosebita, gingasa si, prin urmare, i-ar fi cam greu sa faca fata unui asemenea mediu sau, cel putin, nu s-ar simti tocmai confortabil.
Sa presupunem, de dragul discutiei, ca lucrurile stau intocmai asa, si cu politica, si cu femeile. Dar atunci permiteti-mi sa va pun urmatoarea intrebare: de ce acelasi argument nu este utilizat si in alte situatii similare? De exemplu, nu de putine ori, in aceasta iarna, am remarcat cum majoritatea persoanelor care lucrau la salubrizare, dand zapada cu lopata de pe strazi si trotuare, erau femei, coordonate, in general, de un barbat, cu un creion si un caiet. Iata o munca murdara si grea, facuta de femei aflate, asa cum spuneati, sub semnul gingasiei si al sensibilitatii. Desigur, mi se poate imputa faptul ca extrapolez o experienta personala, care se rezuma la doar cateva strazi ale Bucurestiului si sunt dispusa, din nou, sa va dau dreptate. Sa luam atunci un caz cu un nivel de cuprindere mult mai mare: sistemul sanitar romanesc. In spitalele din Romania, munca de ingrijire a bolnavilor, grea si nu tocmai lipsita de elemente insalubre, este monopolul femeilor si acest fapt este demostrat de statistici si, de altfel, cunoscut si recunoscut de toata lumea, inclusiv de catre politicieni. Totusi, in pofida celor prezentate anterior, n-am remarcat pe nimeni sa se scandalizeze, sa se ingrijoreze sau sa puna in discutie daca este sau nu cazul ca aceste munci sa fie facute de catre femei. Atunci, poate ca in cazul politicii, este vorba despre altceva? Poate este vorba despre puterea politicii, la care barbatii sunt mult mai putin dispusi sa renunte decat la puterea lopetii sau a bazinetului carat in miez de noapte?
Si, daca reflectand la aceste intrebari, veti fi tentat sa-mi dati dreptate, atunci, cu siguranta veti fi de acord si cu faptul ca, daca tot deszapezesc strazile Bucurestiului sau pun sonde si pansamente in spitale, fara sa fi auzit vreodata ca s-ar plange ca aceste activitati le instraineaza de esenta lor feminina, atunci nu se vor plange nici de greutatile si mizeriile politicii si nici nu va vor acuza, pe dumneavoastra sau pe orice alt politician barbat, ca ati pus o prea grea povara pe umeri prea firavi sa o poata duce.
Cu respect,
Ilona Voicu,
o alegatoare nereprezentata parlamentar
