-Feminist vorbind-
Alice Iancu
Corect din punct de vedere politic, adj.: Da dovada de idealuri progresiste, mai ales prin evitarea vocabularului considerat ofensator, discriminator si moralizator, mai ales cu privire la rasa si gen (Collins English Dictionary)
La seminar. Eu incep, ca de obicei, cu: “Drage masterande, dragi masteranzi” ... ma opreste un chicot din prima banca. Tanarul in cauza imi face cu ochiul si ma intreaba zambind complice “Si dumneavoastra va exprimati politically correct? Mi-au spus colegii ca sunteti feminista”. Privesc in sala. In fata mea sunt 60 de fete si 20 de baieti.
Va invit la un exercitiu: prin google cautati “corectitudine politica definitie”.
Primele pagini afiseaza un banc finalizat astfel "Corectitudinea politica este o doctrina cultivata de o minoritate deliranta, ilogica, promovata de mass-media oficiala, care sustine ca este posibil sa apuci o bucata de c***t de partea curata". Glume despre “exagerarile” noului flagel circula suficiente. Sunt publicate adevarate tirade in “mass-media oficiala” romaneasca sau pe bloguri, indignate impotriva corectitudinii politice artificiale care copleseste spatiul mioritic. Uneori se precizeaza temator: “Sper sa nu se simta nimeni jignit”, inainte de a se matura toate podelele cu biata corectitudine politica.
Ma intreb insa, de unde aceasta falsa alarma? Nu vedem sau ne prefacem ca nu vedem ca in spatiul public si privat romanesc afirmatiile discriminatorii, misogine, rasiste si homofobe sunt in majoritate covarsitoare nesanctionate in vreun fel? Nu vedem sau ne prefacem ca nu vedem cat de departe suntem de orice limbaj minimal incluziv, oficial sau nu? De unde vine aceasta atitudine fals defensiva, care denunta o realitate pur si simplu inexistenta in Romania: invazia corectitudinii politice?
Acuzatia principala este ca aceasta corectitudine politica denatureaza un adevar sau altul pentru a nu se simti nimeni exclus sau discriminat (obiectiv, se pare, demn de dispret). Limbajul incluziv devine suspect. Persoana vizata este sustinatoarea unor “forme fara fond” -ah, cliseele- care nu reflecta “Realitatea”. “R” troneaza aici drept litera mare de proportii mitologice.
Am auzit multe despre aceasta Realitate, scut pentru stereotipurile si obisnuintele noastre. Intr-un invatamant superior feminizat, in facultati de stiinte sociale si mai feminizate, femininul stanjeneste. Titlurile “serioase” sunt masculine, chiar si atunci cand canonul limbii romane permite femininul. Mie mi se pare important ca toate persoanele care ma asculta sa se simta incluse in conversatie, inclusiv baietii studenti, minoritari de altfel. In multe situatii cred ca este o obligatie minima. Atunci cand insa feminizez orice sfant substantiv sau adjectiv si exista vreo indoiala asupra faptului ca DEX-ul imi sustine demersurile, stiu ca am pierdut batalia: sunt o feminista radicala, fara respect pentru Academia Romana si al ei Dictionar, care pare imbalsamat si batut in piatra milenara. Dar cat explica DEX-ul despre o realitate obiectiva, nemuritoare si rece si cat despre prejudecatile noastre de toate zilele? Cuvintele sunt deseori arme puternice de justificare a unor realitati inacceptabile (Vezi aici) si la fel de des masti aplicate Realitatii mult iubite. Cuvintele sunt importante. Cuvintele ne spun multe despre cine vorbeste si este auzit si cine nu.
Eu n-am intalnit corectitudinea politica puternica si omniprezenta, desi, va asigur, o tot caut. Deseori cer genizarea unor cursuri, strategii, documente institutionale. Ignor oftaturile, raman ca un tauras pe pozitii in fata privirilor dezaprobatoare, dezvolt strategii demne de copii de 8 ani care cer voie afara ambilor parinti. Incep cu o coordonatoare. E mai deschisa. Apoi merg la jurist si ii spun ca ea e de acord. Stiu ca e ocupat, dar ar fi frumos macar o data... urmeaza secretariatul. Uneori mi se spune: “Pentru tine Alice, pentru ca esti draguta”. Cand nu sunt draguta sunt refuzata scurt. Pentru cineva care are de partea ei asa un fenomen puternic, depun eforturi cam mari pentru doua cuvinte si o bara: “Stimati angajati/Stimate angajate”. Victorie! “Realist” vorbind, preferam “Stimate angajate/Stimati angajati”, dar ma tem ca imi fortez norocul si risipesc si bunavointa de care ma bucur... pentru ca sunt draguta.
Mai grav este ca protectia in fata hulitei corectitudini politice este invocata si pentru a apara o multitudine de derapaje anti-democratice. Aud tot mai des ca Europa, nepoftita (?), navaleste cu toata corectitudinea ei politica peste noi. Nu poate UE sa ne dea fonduri fara atatea conditii privind egalitatea de sanse in proiecte, noi (care noi?) nu avem nevoie de asa ceva. Mi se spune ca si asta este pur si simplu indoctrinare si corectitudine politica de cea mai joasa speta, impotriva careia se aduna fortele “de bun simt”, “serioase” si “rezonabile”, intru apararea “specificului national”. Ce spune asta despre specificul national si cum este el inteles, nici nu mai comentez.
Frica de corectitudine politica mi-a invadat pana si timpul liber. Vara aceasta am descoperit un nou joc: "Dragon Age: Origins". Cred ca un RPG bun este o modalitate potrivita de a-ti petrece cateva ore libere. La o cafea in oras am inceput sa vorbesc despre noua pasiune. Despre cum m-am straduit o ora sa omor dragonul de pe muntele inghetat, dupa ce oricum a trebuit sa reiau pentru ca imi uitasem maga in tabara (un mag, o maga..?!). Mi-am declarat incantarea fata de poveste si personaje, atipice de altfel: in joc primesti o lectie de istorie a tinutului Orlais, in care femeile nu avusesera voie sa devina luptatoare pana cand una dintre ele nu s-a deghizat in barbat, a invins mai multi adversari intr-un turneu si a fost demascata de un competitor gelos. Urmarea este previzibila: ea a fost executata, dar printul s-a gandit mai bine, iar cand a crescut mare si frumos a decis sa acorde femeilor dreptul de a invata sa invarta o sabie. In joc exista si o rasa de elfi care traiesc intr-un “alienage”, un ghetou pentru saraci, elfii fiind fosti sclavi deveniti servitori (orice asemanare cu situatii reale este intamplatoare). Am mai povestit si ce surpriza, placuta, am avut atunci cand am intalnit si personaje bisexuale in joc... Brusc, cineva m-a intrebat “I-auzi, tu joci un joc politically corect?”. In jurul meu vedeam mai multe zambete ironice. Ei! Enervata, am raspuns sec: “Mda, cum realitate misogina, rasista si homofoba am din plin, imi place cand ma joc sa pot intra in alta lume.” Vedeti, n-am fost draguta.
Suntem foarte departe de corectitudinea politica in limbaj. De cele mai multe ori, nici nu ne gandim sa ne feminizam discursurile. De cele mai multe ori nici nu observam macar cat de rigid si ridicol de neconform cu Realitatea este limbajul nostru. In universitati aproape intotdeauna “stimatii studenti”, sunt informati ca “domnii profesori” vor discuta cu “sefii de catedra” pentru stabilirea temelor de licenta iar “angajatii” vor afisa datele cerute la avizier. Exemplele pot continua la nesfarsit. Anul trecut vizitam o biserica cu un prieten, in Sibiu. Preotul se adresa politicos cu “Dragi frati” tuturor. Nu era nici macar un frate in biserica, numai surori. Am cautat o cutie pentru sugestii, dar nu aveau. Am scris si despre biserici acum. Pana unde oare vreau sa merg? Nu stiu, eu cred ca nici n-am inceput cu adevarat.
Nu acuz obisnuinta. Cand sunt emotionata sau obosita tind sa pic si eu in “masculin” pentru ca vorbesc automat, asa cum m-am invatat ani de zile. Ceea ce acuz sunt opozitia “din principiu”, atitudinile exagerat-defensive si ironia disproportionata, care imi par neoneste si scuze pentru comoditate. Nu stiu “pana unde” ajunge corectitudinea politica, de un lucru sunt sigura: drage romance, dragi romani, nu este cazul sa va impacientati! Amenintarea e inca departe. Dictionarele, uzantele si inscrisurile oficiale va apara “barbateste” de invazie. Nu fiti ipocrite/ipocriti!
PS. Culese din DEX si Dictionarul de Sinonime
FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.
FEMÉIE în casă femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodărești. 2) pop. Persoană de sex feminin care și-a pierdut fecioria.
FEMÉIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. și ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. prostituată.
PANARAMA s. Femeie cu moravuri usoare
CÚRVĂ, curve, s. f. 1. ( Pop. ) Femeie care duce o viață desfrânată.
TÂRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată
TÂRFĂ ~e f. fam. Femeie desfrânată; prostituată; târâtură. /cf. tearfă
TÂRFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, stomac, zdreanță
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.
BĂRBÁT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.
