Poveşti adevărate despre femei migrante şi angajatorii lor
Ioana Ionescu
Episodul 1 Aici
EL: Draga mea, ştii la ce mă gândeam astăzi când stăteam de vorba cu unul dintre bunii mei prieteni? Îmi spunea foarte entuziasmat că în ultima vreme chiar se bucură de viaţă şi are mai mult timp liber cu sotia lui, fără să îi fie teama că îşi neglijează copiii. Evident l-am întrebat dacă nu cumva are vreun secret al succesului în familie pe care mi-l poate împărtăşi. Tipul, extrem de relaxat, nonşalant aproape, îmi spune: “Două cuvinte am pentru tine. Bonă filipineză!”.
M-a cam şocat, să-ţi spun drept. Cum adică bonă? Şi cum adică filipineză? Adică să îmi las eu copiii pe mana unei asiatice care cine ştie ce apucături şi obiceiuri are, de o să înceapa copilul să vorbeasca limba ei înainte de română? M-am înfricoşat un pic doar gandindu-mă la toate astea şi multe altele de genul: Dar unde o ţin? Cât o plătesc? Acte, tevatură, discuţii peste discuţii, plus că trebuie să vorbim şi cu copiii să le explicam de ce o să vină o femeie mică şi cu ochii ciudaţi să aiba grijă de ei.
Văzându-mă uşor descumpănit, tipul revine: Stai tu calm, că ele ştiu ce să facă fără să trebuiască să le spui ceva. Sunt femei bune la toate. Aşa mici şi plăpânde cum le vezi, asiaticele astea îţi pun lucrurile în ordine în casă. Nu mai tre’ să stai să te rogi de parinţi, unchi, prieteni sau veri de gradul X să vina să stea cu copilul, când ai şi tu de mers la vreo nuntă sau poate când vrei să mergi doar cu soţia într-o vacanţă romantică. Nu mai trebuie să te încurci cu menajere românce care te ascultă pe la uşi, după care mai pleacă şi fără să te anunţe cu ceva “suveniruri” din casă. Nu mai trebuie să fugi cu copilul de colo colo, la doctor, la şcoală, la pian, la balet, în parc, că se ocupă ea de tot. Unde mai pui că dacă nimereşti una care să îţi şi gatească mâncăruri exotice, te-ai scos. Investiţia merita 100%! Gândeşte-te numai la câtă linişte o să ai: casa curata, copiii bucurosi că au cu cine să se joace, mâncarea caldă în cuptor şi sotia veselă şi radioasă că nu mai trebuie să fie în fiecare zi de 3 ori femeie! Ascultă-mă când îţi spun că e o ocazie care nu trebuie pierdută. Ce-i drept până vine stai cu sufletul la gură întrebându-te: Dom’ne, da’ de ce dureaăa atât de mult şi mai ales de ce costă atât de mult? Numai că odata intrată în casa devine o mană cerească pentru tine şi ai tai. Unde mai pui că toata lumea bună acum are câte un străin în casă, cica să înveţe copiii engleza. Pe mine nu m-a interesat asta în mod special, pentru că deja mă vedeam dormind 8 ore adunate, în timp ce bebe e ingrijit de “yaya” lui. Eu ca eu, dar nevasta-mea îmi reaminteşte în fiecare zi cât de mult a însemnat pentru ea să primească un asemenea ajutor. Tu îţi dai seama? Nu, nu cred că realizezi, de aia tre’ să vii într-o zi pe la noi ca să vezi cu ochii tăi miracolul!
Deja trecuseră mai bine de 10 minute în care tipul nu mai contenea în a o lauda pe noua lui angajată asiatică, iar eu deja mă întrebam de pe ce planetă a cazut şi ăsta. Nici măcar nu stiu dacă aş putea sta în aceeaşi casa cu un strain. Cum să intre peste intimitatea mea şi să se apuce ea să facă regula pe acolo? Şi totusi nu-mi explic de unde atâta entuziasm pe capul lui. Şi mă gândeam ca poate n-ar fi o idee atât de rea să mergem într-o după-amiază pe la ei să vedem şi noi care-i treaba. Mie unul, mi se pare că prea e pomul laudat, dar sunt dispus să o văd în acţiune pe tipă. Tu ce zici?
EA: Nici nu ştiu cum să îţi raspund la toata tirada asta! M-ai luat literalmente prin surprindere totală… Adevărul e că nu m-a preocupat până acum să ştiu prea multe despre Filipine. Cum se poarta între ei acolo şi mai ales cum se poartă cu copiii lor?
Chiar nu aş vrea ca ai noştri să inceapa să se poarte ca bona. Doar ştii bine că de când am decis că o să avem copii, ţi-am spus clar. Copiii nostri vor fi crescuti de noi, nu vor creşte aşa cum am crescut noi. Cu cheia de gât! Nici nu îmi pot imagina că o să intru în lumea buna de care zicea prietenul tău a doamnelor prea ocupate pentru copiii lor, care pocnesc din degete şi apare filipineza ca un roboţel în carne şi oase să raspundă la ordin. Stii că mie nu îmi place să dau ordine, cu atât mai puţin la mine în casă. Eu vreau să stau relaxată, să nu simt că mă priveste din umbră o filipineza care poate visează să fie ca mine.
Totuşi, nu stiu cum să reacţionez la o alta femeie în casa. Am tot auzit poveşti peste poveşti despre tot felul de femei românce sau străine care vin să te ajute în casă şi sfarsesc prin a te face să te simţi în plus în propria ta casa. Da, ştiu ca e multă muncă: doar o casă mare, cu curte, 2 copii şi un căţel nu sunt floare la ureche. Numai că noi am ştiut lucrurile astea de când ne-am pus în minte să le facem pe toate. Ce Dumnezeu! Doar nu suntem copii de grădiniţă.
Şi cum ai spus şi tu, cum o să le explicăm noi copiilor nostri că altcineva, care nu e nici bunica, nici vreo altă rudă va veni să stea la noi în casă, şi va avea grija de ei? Habar nu am cum ar trebui să vorbesc cu o bonă filipineză! Ce ar trebui să îi spun? Ok, ştie ce are de facut, dar dacă ceea ce stie ea, nu are nici cea mai mică legatură cu ceea ce vreau eu? Pana la urma cine face regulile în casa noastră? Noi sau ea? Asta e o decizie foarte complicată din punctul meu de vedere. Niciodată nu m-am vazut genul de femeie care să aibă fată în casă. Îţi dai seama? Cum să pună ea mâna pe lucrurile mele şi să le pună la spalat? Mai mare rusinea, pe bune!
Şi ce o să zica mama? Ştiu sigur ce o să zică: Aha, nu aţi vrut ca eu să am grijă de copii, ca să aduceţi o străina în casă să îmi strice nepoţii şi să mai faca cine stie ce grozăvii. Da’ ce dragă, suntem în sclavagism, unde tre’ să ai servitori ca să te simti tu stăpâna casei? Eu nu te-am crescut aşa, îmi vine tare greu să cred că te iei după gura lumii şi îţi iei bonă filipineză. Adică nepoţii mei în loc de “Podul de piatră” or să cante cine ştie ce bânguială în filipineza? Or să înveţe engleza mai bine decat româna? Sub nici o formă! Ştiu că nu am nici un cuvânt de spus în casa ta, dar deschide ochii şi dă-ţi seama că nu tot ce zboară se mănâncă.
Da, da, ştiu ce o să zici. Că o să fie mai bine. Că o să avem timp pentru noi mai mult. Că toată casa o să fie mereu curată şi aranjată. Ca o să putem da şi merge la petreceri fără probleme, pentru că ea se va ocupa de copii şi de casă. Ca o să spele şi o să calce constant şi mai ales că toate cămăşile tale business nu vor mai merge la curăţătorie, ci vor fi călcate la dungă cu îndemanare asiatică. Aş fi ipocrita dacă aş zice că nu-mi surade un pic ideea de a avea o angajată care mă poate ajuta cu treburile casei. Că de, m-am cam săturat să tot fac curat de doua ori pe săptămână în toata casa. Fitness, fitness, dar nu stiu dacă o să o pot tine în ritmul asta cu menajul casnic. Parca aş merge şi eu linistita la muncă, aş avea timp şi de o piscină din când în când, de o cosmetică, aş mai citi o carte, fără să îmi fac griji că trebuie să fac de mâncare, să iau copiii de la şcoală sau să şterg praful. Şi mai mult decât atât, nu m-ar mai bântui gândurile că trebuie să fac combinaţia perfectă între gospodina casnica şi femeia de afaceri. Asta da dilema! Cred că cel mai bine ar fi să mergem pe la prietenul tău, doar doar ni s-or elucida unele intrebari. Mie oricum, tot ce pare a fi prea bun ca să fie adevărat, merită pus un pic la îndoială. Dar da, mergem şi vedem. Şi dacă o fi să fie, să fie, atunci…
