Trăim într-o societate în care femeile sunt privite ca obiect al dezirabilităţii, când corpurile lor sunt transformate în resursă pentru plăceri sexuale. Trăim într-o societate în care 90% dintre victimele industriei sexuale sunt femeile. Într-o societate în care principalele ţinte ale consumerismului sunt tot femeile, supuse unor mesaje presante despre cum trebuie să arate, să se poarte, cum să fie pentru a se menţine într-o competiţie obsesivă, pe piaţa relaţiilor.
În acest mediu, tocurile, că vrem sau nu să recunoaştem, că le purtăm sau nu, fac parte din arsenalul sexualizării. Pe tot parcursul vieţii, femeile îşi construiesc existenţa în jurul dorinţei de a fi plăcute, prin urmare apelează la toate tehnicile de înfrumuseţare, pentru câstigarea dezirabilităţii.
Din păcate astăzi, a fi feminină înseamna doar “a fi atrăgatoare”, adică a te încadra într-un set de valori impus patriarhal - cele mai cunoscute atribute din acest set de valori sunt “buzele rosii”, “tocurile”, “decolteul”. Ceea ce, în contextul unei diversităţi, este o inadvertenţa grosolană.
Cine ne spune că doar pe tocuri ne putem păstra feminitatea? Şi până la urmă cine ne spune că tocurile înseamnă feminitate? De ce experienţa de a fi femeie este redusă la ceva atât de simplist? Cred că fiecare femeie este în stare să spună infinit mai mult despre ea însăşi, şi că despre ea nu vorbeşte încălţămintea pe care o poartă!
La un festival despre femei, te astepţi ca femeile să fie celebrate şi nu ridiculizate. Alergatul pe tocuri nu este deloc un fapt amuzant. Rîdem amuzaţi, aplaudăm cu înfocare fără să citim în substratul evenimentului. Ei bine, pentru unele şi unii dintre noi, momentul alergării pe tocuri de la Femei pe Mătăsari a fost unul trist. Suntem transformate în orice clipă în obiecte sexuale.
Ba mai rău, spre amuzament, sunt inventate şi formule de ridiculizare. Dar nu e deloc plăcut să iţi scrânteşti glezna pe tocuri, şi tocurile nu sunt nici pentru mers, dar pentru alergat, cea mai buna încălţăminte. Dar… nu-i aşa? “Baba suferă la frumuseţe!”.
De fapt, chiar acesta populara sintagma rezuma intreaga manifestatie. Sintagma, ca si cursa pe tocuri, sunt incarcate de ironie sarcastica. Asadar, societatea ne preseaza sa indepinim in orice clipa, pana la adanci batraneti dezideratul frumusetii si al atractivitatii, in baza stereotipului descris mai sus, pentru ca mai apoi, femeile, in incercarea lor obsesiva de a-l indeplini, sunt tot ele aratate cu degetul! Tot ele devin subiect de haz. Prin transfer, barbatii care imprumuta din limbajul discursului feminin pentru atractivitate, devin si ei sursa de haz. Ba chiar, rasul e si mai zgomotos – “Caci, nu-i asa? E rusinos sa fii femeie, sa te imbraci asa, sa porti tocuri!”…
S-ar părea ca undeva la nivel subconştient să înţelegem că operăm cu o formă de terfelire a feminităţii. Haideţi sa nu o mai practicăm! Refuz să cred că feminitatea mea se reduce doar la faptul ca port uneori o perche de sandale galbene cu toc. Sunt cu mult, mult mai mult decât faptul că port aceste tocuri. La un festival despre femei, vreau să văd cum femeile şi felul lor de a fi, cum diversitatea şi valorile lor sunt relevate publicului şi nu ascunse.
Iulia Sima
