Diana Neaga

La o prima vedere legislatia romaneasca cu privire la violenta in familie pare a acoperi multe aspecte importante. Chiar daca abia din 2003 avem  o lege explicita cu privire la prevenirea si combaterea violentei in familie, lege intarita si de alte articole din Codul Penal, chiar daca un urias gol al noii legislatii este indepartarea prevederii cu privire la interdictia agresorului de a reveni la locuinta familiei pe o perioada determinata (pana la 2 ani), chiar daca legislatia nu prevede existenta unui ordin de restrictie, sunt anumite aspecte care, la prima vedere, ar putea sa iti dea speranta ca lucrurile cel putin capata o forma coerenta.

Poate fi intrevazuta existenta unor adaposturi pentru victimele violentei domestice, izolarea victimei de agresor, instante care pot impune masuri care sa implice obligarea agresorului de a urma un tratament medical, internarea obigatorie a acestuia intr-un institut medical de specialitate, conlucrarea intre diverse organizatii si institutii in vederea protejarii victimelor etc.

 

Asadar, avem conturat un cadru menit sa ofere protectia victimelor violentei domestice dar si pedepsirea agresorului si reabilitarea acestuia. Problemele apar cand dorim sa aflam cine se ocupa de implementarea acestei legislatii, care sunt principalii actori si cum actioneaza acestia. Astfel, tot din lege aflam ca un rol esential il au asistentii familiali care sunt asistenti sociali autorizati de agentie pentru asigurarea asistentei specifice relatiilor familiale, instruirea  si coordonarea activitatii lor realizandu-se  de catre agentie. Atributiile asistentilor familiali sunt fundamentale in combaterea fenomenului, ei fiind veriga de legatura intre victima (respectiv agresor) si autoritatile capabile sa ofere ajutor. Rolul lor este cu atat mai important cu cat fenomenul violentei in familie, si in special fenomenul violentei impotriva femeilor, este unul de multe ori subtil, generator de dependenta si autoizolare, un fenomen in care intra in joc legaturi profunde, intime, bazate pe o incredere reciproc investita (Popescu, L. 2004: 234) si care necesita interventii rapide, costisitoare si specializate. Asadar, de profesionalismul asistentilor familiali depinde intreaga constructie a sistemului de protectie impotriva violentei domestice, ei avand ca atributii identificarea si  evidenta familiilor in care apar conflicte ce pot cauza violente, urmarirea desfasurarii activitatii de prevenire a violentei in familie, identificarea solutiilor non-violente prin legatura cu persoanele in cauza, monitorizarea respectarii drepturilor persoanelor nevoite sa recurga la serviciile adaposturilor etc.   Legiuitorul sesizeaza rolul principal al asistentilor sociali si prevede instruirea acestora, instruire care intra in atributiile Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei. Lasand la o parte recenta dispozitie de comasare a acestei Agentii cu Agentia pentru Protectia Copilului, se pare ca “mingea” este in terenul Agentiei care pare a se ocupa de orice altceva decat de formarea profesionala a asistentilor familiali, rapoartele existente pe site-ul institutiei amintind de o sesiune introductiva de formare profesionala pe probleme de violenta domestica si de participarea la cursurile de formare in domeniul egalitatii de sanse puse la dispozitie de ANES in perioada 2005 – 2006. Intre timp, pentru a inchide orice discutii, Agentia pentru Protectia Copilului a fost propusa spre desfiintare.

 

In concluzie, ce stim despre asistentul familial? Ca este major, ca a absolvit minim liceul, ca are o stare de sanatate buna si ca a urmat cursuri de formare organizate de autoritatile administratiei publice locale, ca este veriga fundamentala, de competenta careia depinde intreaga constructie a sistemului de protectie impotriva violentei in familie. Ce nu stim despre asistentul familial? Nu stim ce pregatire are, daca are, cine l-a pregatit si ce competente a avut la randul lui formatorul, nu stim cum a ajuns sa practice aceasta meserie (care sunt pasii pe care i-a urmat in devenirea sa profesionala). Astfel, intreaga constructie se destrama pentru beneficiarii directi  - victime si agresori, dar ramane solida pentru ceilalti stakeholderi. Recent, nu mai stim nici daca Agentia pentru Protectia Copilului va mai exista. Victimele violentei domestice pot doar sa constate marea ridicare din umeri a autoritatilor statului.


0
0
0
s2sdefault
powered by social2s
 

Rețeaua VIF

Ghid pentru victimele violenței sexuale

Discriminari Urbane

Asistență și consiliere pentru violență domestică nonstop și gratuit la 0800 500 333

 

Violență domestică
Educaţie sexuală
Reclamă discriminarea