O ordonanţă a ministrei Ecaterinei Andronescu îi obligă pe toţi educatorii şi învăţătorii fără diplomă de licenţă în domeniu să urmeze o facultate în cel mult şase ani: „educatorii şi învăţătorii încadraţi în sistemul naţional de învăţământ au dreptul să îşi continue activitatea în funcţiile didactice din învăţământul preşcolar, respectiv învăţământul primar pe care le ocupă, cu condiţia absolvirii studiilor universitare de licenţă, în profilul postului, în cel mult 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“ (articolul VI 92/2102). Având în vedere că învăţământul este un domeniu complet feminizat această măsură va scoate de pe piaţa muncii mii de femei care sunt în perioada activă a vieţii şi şi-au dedicat deja un număr important de ani educaţiei copiilor.
Măsura are ca scop probabil creşterea calităţii în domeniul învăţământului dar această măsura nu e deloc corelată cu posibilitatea ca aceste studii necesare să fie făcute în mod gratuit şi perioada necesară procesului de calificarea să fie remunerată. Ca şi angajator, statul are obligaţia să ofere calificare continuă pe tot parcursul angajării şi să faciliteze ca persoanele angajate să îşi poată actualiza nivelul de calificare impus de poziţie conform standardelor. Dar conform legii actuale învăţătoarele, categoria socială printre cele mai afectate de reformele economice recente sunt ele care trebuie să achite din buzunarul propriu taxele de fomare pentru menţinerea funcţiei. Salariul unui cadru didactic este de aproximativ 700 de lei, astfel că numai transportul către un centru universitar ar fi prea costisitor.
Şi asistenţii de sănătate, sau mai degrabă asistentele de sănătate, din nou vorbim de o proporţie covârşitoare de femei, trec prin procese similare şi sunt obligate în cea mai mare parte să îşi plătească studiile şi să urmeze aceste cicluri de formare de lungă durată în timpul liber. Aceasta e cu atât mai dificil pentru femei pentru că, după cum se ştie femeile din România se confruntă cu dubla zi de muncă şi sunt principalele responsabile cu creşterea copiilor, nepoţilor îngrijirea persoanelor din gospodărie.În consecinţă timpul din afara orelor de muncă nu poate fi investit decât cu dificultate în activităţi de formare.
În schimb în serviciile de armată, poliţie, domenii eminamente masculinizate, calificările se fac la locul de muncă şi din investiţia statului. Viziunile diferă deci dacă vorbim de angajaţi majoritar bărbaţi sau majoritar femei.
Mai multe: Hotnews
