Siri Hustvedt e cunoscută în lumea întreagă ca un autor complet şi teribil de interesant: a scris şi poezii, scrie eseuri despre artă, psihanaliză, feminism sau neuroştiinţe, are un doctorat în Literatură şi o agendă plină cu angajamente pentru prelegeri şi conferinţe. În România, începe să fie cunoscută ca romancieră, după ce Editura Polirom i-a publicat două romane: O vară fără bărbaţi şi Tristeţile unui american, amîndouă traduse de Veronica Niculescu.
Într-un interviu publicat de Observatorul Cultural, Siri Hustvedt spune:
Femeile sînt întotdeauna sub-reprezentate în listele literare ale „celor mai importanţi scriitori“. E o situaţie cronică şi deprimantă. Adevărul este că femeile au scris dintotdeauna, în ciuda lipsei oportunităţilor. În secolul al XVIII-lea, existau scriitoare senzaţionale în Anglia, şi e doar un exemplu. Erau foarte de succes şi apoi au fost suprimate de cărturarii bărbaţi care s-au ocupat de canon. /…/ Orice ajunge să fie asociat cu o femeie, fie că e o carte, fie o profesie sau o boală, pierde din statut în cultură. Prejudecata e adînc înrădăcinată şi e conectată cu vechea asociere a femeilor cu corpul şi emoţiile şi a bărbaţilor cu mintea şi raţiunea. Nu cred în această scindare carteziană şi în diviziunea absurdă pe care o face între psyche şi soma. Sîntem un singur organism condus de sentimente în aceeaşi măsură în care sîntem conduşi de raţiune, sau chiar mai mult. Acestea fiind spuse, femeile trebuie să muncească în continuare mai mult, să ştie mai multe şi să scrie mai bine decît bărbaţii pentru a fi remarcate.
Interviul complet: Femeile sînt întotdeauna subreprezentate în listele literare ale «celor mai importanţi scriitori»
O vara fara barbatiScrisa la persoana intii, cu un rafinament si o finete remarcabile, O vara fara barbati este o carte despre descoperirea sinelui feminin, despre diferentele dintre sexe, despre maturizare si recuperare, o remarcabila cufundare in universul profund al feminitatii.
Ce reprezinta, asadar, Tristetile unui american? In primul rind, o radiografie a timpurilor noastre, dominate de razboi, violenta si ura, apoi o cronica de familie in care Siri Hustvedt combina abil fictiunea cu elemente autobiografice (o recunoaste chiar ea), dar si o cronica a esecurilor, a felului in care viata te poarta pe aripi de pasari maiestre ca la un moment dat sa te trezesti cazind, prabusindu-te in abis. E un roman de atmosfera, in care intriga joaca un rol secundar, chiar daca tot timpul ai senzatia ca se intimpla ceva. Nu in ultimul rind, este si o meditatie asupra inerentei fragilitati a memoriei, asupra capcanelor perceptiei, subiectivitatii si limbajului, a tuturor lucrurilor precare, din care ne sint alcatuite existentele. (Florin IRIMIA)
