Autor: Dan - Ioan Dobre

În ianuarie 2012, un eveniment aparent mărut, umilirea publică a celui care a pus bazele SMURD, Raed Arafet, de către Preşedinte în timpul unei emisiuni televizate în care Arafat critica tentativa de privatizare a sistemului medical de urgenţă; a stârnit un val de proteste spontane[1]. Iniţial, protestele erau coagulate în jurul solidarităţii faţă de demiterea şi umilirea lui Arafat, pe parcurs compoziţia socială a început să se diversifice (pensionari, monarhişti, suporteri de fotbal, activişti de mediu, militanţi de stânga şi activiste feministe) (C. Stoica şi V. Mihăilescu, 2012). Această lucrare îşi propune să se concentreze asupra ultimei categorii, incluzând aici şi persoane care nu urmăresc sau nu se identifică în mod explicit cu o tematică feministă dar care vorbesc despre probleme specifice femeilor. Nu vom urmări evoluţia integrală a protestelor din iarnă ci ne vom concentra pe acele evenimente sau sloganuri care au legătură cu problema studiată[2].

Încă din primele zile ale protestelor au participat numeroase femei, multe având mesaje clare. Acestea îşi doresc reprezentare reală la nivel politic. Organizaţiile feministe, Centrul FILIA şi FRONT, au participat la acţiunile din Piaţa Universităţii şi au fost cele care şi-au asumat, prin activistele din cadrul lor, sloganuri şi mesaje feministe. Alice Iancu afirmă: „Am venit să protestez fiindcă interesele femeilor nu sunt reprezentate. Cred că reprezint interesele femeilor pentru că măsurile guvernului au afectat sectoarele feminizate precum sănătatea şi educaţia. În timp ce MAI are bani, femeile mor bătute în casă, Agenţia naţională pentru protecţia familiei a fost desfiinţată... Avem bani pentru foarte multe. Pentru grădiniţe nu, pentru măsuri împotriva violenţei asupra femeilor nu; pentru sectoarele unde ele muncesc nu”[3]. În aceeaşi notă, Delia Panait afirmă: „Încă o zi de proteste în Piaţa Universităţii, încă o zi în care feminismul nu se va mai lăsa invizibilizat!” şi „La proteste nu participă doar cetăţeni, ci şi cetăţence! Nu doar români, ci şi românce! Nu doar pensionari, ci şi pensionare! Nu doar studenţi, ci şi stundente! Nu doar părinţi, ci şi mame!”[4]. În mod clar, aceste principii au fost resimţite şi în piaţă. Deşi , la început, genizarea anumitor slogane (care deveneau din „Indignaţi, nu mainipulaţi” „Indignate, nu manipulate”) a provocat reacţii diverse în rândul celorlalţi protestatari, după un anumit timp sloganurile şi problemele feministe au devenit un subiect comun al Pieţei. Apogeul acestei cooperări a fost reprezentat de momentul în care suporterii galeriilor de fotbal strigau mesaje cu conţinut feminist.

 

În continuare, să luăm în discuţie câteva din mesajele feministelor sau cele ce ţin de drepturile sau reprezentarea femeilor în general. „Preşedintele şi guvernul, prin politici şi declaraţii, agresează cetăţenele” pune problena misoginismului social care se manifestă în declaraţiile publice[5]. Un alt mesaj mediatizat este cel al Andreei Molocea „Iubesc Democraţia”, acesta dorind să facă referire la preconcepţia pe baza căreia femeile sunt mai sentimentale şi deci, incapabile să ia parte la viaţa publică. O altă pancartă afişează chipurile unor femei din viaţa politică românească (Elena Băsescu, Elena Udrea şi Roberta Anastase) alături de textul „Nu ne reprezintă. Deşteată-te românco!”; mesajul face referire la faptul că stereotipizarea unui anumit tip de femei din viaţa publică are un efect negativ asupra reprezentativităţii politice a femeilor. Un alt mesaj doreşte doar să facă observată prezenţa femeilor „Cetăţeancă protestatară paşnică şi hotărâtă”. Unele mesaje sunt mai generale: „Cetăţeancă, cer drepturi şi egalitate de şanse”; altele au conţinut feminist explicit „Democraţie = 50 % Femei în Parlament”, în condiţiile în care femeile reprezintă doar 9% din membrii Paralamentului României. Iar altele doresc doar să facă vizibilă existenţa feminismului în viaţa publică: „Forţa feministă luptă pentru democraţie”.

 

Lăsând, însă, la o parte mesajele acestora, să vedem cum s-a manifestat implicarea femeilor şi feministelor în desfăşurarea evenimentelor propriu-zise. În data de 8 martie, protestul din Piaţa Universităţii a avut o tematică specifică legată de reprezentarea femeilor şi drepturile sau probleme ale femeilor în general. Sub sloganul „Vrem reprezentare, nu mărţişoare” femeile şi bărbaţii din piaţă s-au adunat pentru a vorbi şi scanda despre probleme specifice femeilor. Manifestul sub deviza căruia s-au desfăşurat aceste proteste semnalează faptul că: „ ... femeile reprezintă jumătate din populaţia României şi jumătate dintre personale plătitoare de taxe, dar interesele lor nu sunt reprezentate”, statul investind în borduri, răsaduri de flori de pe marginea drumului în loc să investească în grădiniţe şi maternităţi[6]. Spre deosebire de celelalte zile, pe 8 martie, s-a strigat împotriva discriminării şi a sexismului, a tratării superficiale a problemelor femeilor în spaţiul public, dar şi împotriva reducerii cheltuielilor în sectoarele asistenţei sociale, educaţiei şi sănătăţii. Totodată, s-a transmis un mesaj de solidaritate şi îndemn la trezire civică către femeile din toată ţara. În timpul protestelor s-a scandat „1, 2, 3 misoginii jos cu ei!”, „Vrem reprezentare, nu doar flori şi mărţişoare”, „Vrem şcoli şi spitale, nu vrem catedrale”, „Aţi luat bani de la copii să îi daţi la SRI”, „Indignate, nu manipulate”, „Vrem creşe şi grădiniţe, nu borduri şi alte fiţe”[7].

Rolul femeilor în general, şi mai ales al feministelor în particular, în ceea ce priveşte desfăşurarea evenimentelor din Piaţa Universităţii a fost unul foarte important. Folosind metoda observaţiei nestructurate şi dar şi prin discuţii informale avute cu feministele din Piaţa Universităţii, în calitate de protestatar, pot spune că multe din acţiunile aferente protestelor din piaţă, precum: conceperea de pancarde, legături cu presa, acţiuni de popularizare a mişcării la metrou sau în faţa magazinului Unirea; au avut ca actori principali femei din grupul feministelor sau au pornit de la idei ale acesotra. Retragerea feministelor din Piaţă s-a făcut odată cu cea a persoanelor care se identificau cu stânga ideologică şi s-a datorat unor diferenţe de perspectivă idelologică cu dreapta sau extrema dreaptă, mult mai vocală şi agresivă la nivel de limbaj.

 

Astfel, putem spune că genizarea mişcărilor sociale din Piaţa Universităţii este mai mult decât evidentă. Datorită influenţei puternice pe care a avut-o mişcarea feministă în semnalarea problemelor legate de reprezentarea femeilor, dar şi de alte aspecte. Cultura organizaţională şi capacitatea de mobilizare a fost influenţată în mod decisiv de mişcarea feministă, atât la nivel formal, cât şi informal. Deşi nu putem spune că la nivel cauzal mişcarea a avut substrat feminist, probleme acestora au pătruns pe parcurs în discuţiile generale legate de neajunsurile situaţiei politice. În contextul în care nu putem vorbi în mod clar de o relaţie de cauzalitate între cererile feministelor şi politicile guvernamentale, putem spune, totuşi, că sfera discuţiilor legate de drepturile şi reprezentarea femeilor a fost lărgită. Conluzionând, protestele din Piaţa Universităţii au avut un rol important în aceea ce priveşte opinia publică asupra feminismului dar şi a femeii în general. Scăzând nivelul de stereotipizare al acestor tipuri de mişcări şi a politicilor pe care acestea le implică, se creşte posibilitatea ca discuţii legate de cote de gen pentru reprezentarea parlamentară sau cea legată de plata egală pentru muncă egală, să nu mai pară ca fiind venite de pe altă lume.

Bibliografie:

  1. V. Taylor, 1999, Gender and Social Movements: Gender Processes in Women’s Self-Help Movements, Gender and Society, Vol. 13 No. 1,  pp. 13, 16 – 17.
  2. B. Kuumba, 2001, Gender and Social Movements, AltaMira Press,  pp. 15.
  3. F. Polletta şi J. Jasper, 2001, Collective Identity and Social Movements, Annual Review of Sociology, Vol. 27, pp. 286.
  4. J. Goldstone, 2001, Toward a Fourth Generation of Revolutionary Theory, Annual Reviews, pp. 140 – 142.
  5. V. Moghadam, 1995, Gender and Revolutionary Transformation: Iran 1979 and East Centra Europe 1989, Gender and Society, Vol. 9 No. 3, pp. 332 – 333, 335.
  6. Cătălin Augustin Stoica şi Vintilă Mihăilescu, 2012, Iarna vrjbei noastre: protestele din România ianurarie – februarie 2012, Paideia.

 


[1] În Piaţa Universităţii şi alte 52 de oraşe din ţară.

[2] Pentru o prezentare detalită a avenimentelor vezi Cătălin Augustin Stoica şi Vintilă Mihăilescu, 2012, Iarna vrjbei noastre: protestele din România ianurarie – februarie 2012, Paideia.

[3] http://www.garbo.ro/articol/Social/10132/femei-proteste-universitate.html

[4] http://feminism-romania.ro/presa/editoriale/717-cu-feminismul-in-piata.html

[5] Putem vorbi de declaraţia Preşedintelui în care afirma că o femeie nu are şanse să devină preşedintă a PDL, cu atât mai puţin a statului. http://www.ziare.com/basescu/stiri-traian-basescu/misoginism-si-victimizare-in-politica-romaneasca-1050680

[6] http://www.dcnews.ro/2012/03/femeile-ies-in-piata-universitatii-de-8-martie-vrem-reprezentare-nu-doar-martisoare/

[7] http://blogul-medusei.blogspot.ro/2012/03/despre-protestul-de-8-martie-din-piata.html

 

Prezentul articol face parte din studiul: Analiza de gen asupra protestelor din Piaţa Universităţii - vezi documentul ataşat.

Ataşamente:
FişierDescriereMărime fişier
Download-ează fișierul (proteste PU Dan Dobre.doc)proteste PU Dan Dobre.doc 67 kB
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s