de Lavinia Dieac
Încă nu-mi dau seama ce putem face în astfel de cazuri de hărțuire verbală sau chiar fizică! Altceva decât să înghițim în sec, să ne prefacem că n-am auzit și să trecem mai departe mulțumite că nu a fost mai grav! Reacțiile de genul nu ne fac decât să fim supuse și complici ai agresorilor. Tăcerea noastră le dă tot lor putere, îi apără și protejează tot pe ei. Și apoi ei continuă victorioși să hărțuiască și pe alții după tine.
Nu tre' să-mi fie mie rușine de cuvintele ce mi-au fost adresate, ci e rușinea lor că le-au adresat.
Mergeam liniștită pe Calea Victoriei pe lângă Raifeissen, vorbind la telefon cu fratele meu când văd un bărbat în jur de 40-50 de ani pe bicicletă venind spre mine și spunându-mi ceva obscen - "nu ți-e frig la păsărică?". Mă enervez și mă întorc după el reproșându-i că nu are ceva mai bun de făcut. Fratele la telefon aude, mă ascultă, încearcă să mă liniștească, dar mă simt în continuare agresată și frustrată că nu sunt în siguranță pe stradă. Spațiul public e și al meu și am dreptul să fiu acolo în siguranță, la orice oră, singură sau nu, indiferent de vestimentație.
Așadar eu am ales să NU mai tac. De obicei le răspund lor direct într-un fel sau altul, depinzând de context, calm, niciodată vulgar. De fiecare dată simt că nu e de ajuns, că nu m-am exprimat suficient de bine, că va continua să hărțuiască pe următoarea fată care le iese în cale.
Îmi continuu plimbarea și ajung pe la Romană unde îl vad iar pe individ. Acum am ales să mă iau de el cu voce tare, răspicată ca să mă audă trecătorii de pe stradă. Am observat ca s-a intimidat de atenția adusă asupra lui! M-am bucurat pe moment. A închegat două cuvinte înapoi încercând să câștige teren, eu cam terminasem ce aveam de zis, nu era rost de o discuție bineînțeles, și mi-am continuat drumul.
Chiar și după asta, încă simțeam că nu am făcut mare lucru și că iar plec de la locul faptei hărțuită și atât. Îmi amintesc cum asta mi s-a mai întâmplat și alte dăți, tot în centrul Bucureștiului, și că atunci mi-aș fi dorit să-i fi făcut o poză ca s-o pun pe net. Hotărăsc să mă întorc să-i fac o poză. Era lumină de zi încă, zona super aglomerată de la metrou la Piața Romană, ieșirea de la coloane; cum să ratez ocazia, nu? Zis și aproape făcut pentru ca omul cand vede ca vreau sa ii fac poza vine spre mine alergând, eu reușesc sa ii fac poza fix atunci, apoi mă întorc cu spatele să protejez aparatul, el mă ia de păr și mă lovește cu pumnul în față apoi o ia la fugă.
Apuc să-i mai fac o poză cum se îndepărtează.
Aici ambele poze:
Bine, de aici deja am progresat față de experiențele trecute: aveam poza. Însă agresată fizic acum! Mai departe nu m-am mai descurcat foarte bine: m-am pierdut și nu știam ce să fac, am omis sa sun repede la 112! M-am oprit în loc și am vorbit cu o persoană care văzuse toată scena dar am omis să-i cer să fie martor la Poliție, fiindcă nici nu mă gândisem în momentul acela ca ar trebui să merg să dau o declarație. Până la urmă m-am dus și la Poliție, însă fără martori și pentru o plângere împotriva unei persoane neidentificate.
Voiam să-i fac poza ca să postez "uitați profil de agresor!" ... și el s-a simțit atacat și a ales să mă lovească. Violența degenerează dacă femeile iau atitudine, pentru că hărțuitorii se simt îndreptățiți să facă tot ce vor ei în spațiul public, de la pipăiri, fluierături, urmăriri, până la violență fizică și viol.
Altă dată poate am să aleg să-l urmez și să strig în gura mare în mod repetat că mi-a zis ce mi-a zis, să audă și alții, să-l fac de râs în public. Așa îmi fac și aliați și nici nu o să dea în mine. Voi repeta efectiv ce mi-a spus, voi menționa că nu îl cunosc. Poate asta ar fi o altă soluție.
Înregistrarea audio, video sau pozatul agresorului și publicatul pe internet pe un site specializat de reclamații ar fi altă soluție. Ceva de genul cum e proiectul http://everydaysexism.com/, sau HarassMap in Egipt, http://harassmap.org/en/, sau http://www.ihollaback.org/share/. Dar si cu materiale audio sau video pe lângă mărturii ca să-i identificăm pe agresori, să îndreptăm rușinea asupra lor!
Mai știu de varianta cu chestionarul agresorului. Un formular pe care să-l completezi împreună cu agresorul in care să îi adresezi întrebări - vezi aici, in engleză, http://feministing.com/2011/02/16/a-handy-questionnaire-for-street-harassers/ - asta dacă ar sta la vorba cu tine, pașnic!
Cum credeți ca e mai bine să reacționăm la hărțuirea verbală pe stradă? M-am săturat să îi protejăm pe agresori cu tăcerea și rușinea noastră. Idei?
************
Update
Se pare că individul hărțuiește femeile în zona Piața Romană și alte zone, de mai mult timp, fără ca autoritățile să facă nimic. Aici este un articol al unei alte persoane agresate de el, din septembrie 2012: http://andreeavasile.ro/2012/09/16/hartuire-in-piata-romana/
Alte două femei ne-au scris despre cum au fost agresate verbal de același individ:
AG: Idiotul care a batut-o pe fata la Piata Romana ieri, s-a legat si de mine intr-o seara acum 3 saptamani...tot acolo. Deci aia e zona lui.
A comentat ceva de pantofii mei, dar mi-a fost evident ca de fapt voia sa se lege de mine...din acest motiv m-am uitat cu atentie la el ca sa ii retin figura.
A: Am vazut poza tipului care a lovit-o pe fata care participase la mars.
Cred ca 80% este vorba de acelasi individ cu care am avut de-a face de 2 ori, odata la romana la iesirea de metrou si odata in zona in care stau. Eram la bancomat si stiu scara din care a iesit. Ambele dati eram cu o prietena careia i-am aratat si ei poza si a zis la fel ca el pare a fi. Era imbracat in echipament de biciclist/era cu bicicleta. Ambele dati urla dupa noi niste chestii foarte urate si era foarte agresiv.
Zona in care se afla blocul din care a iesit este stribei voda aproape de intersectia cu berzei.
O marturie de pe un grup al bicicliștilor:
AC: Acum cativa ani l-am vazut in Herastrau cum a scuipat o fata pentru ca i-a trecut prin fata in timp ce el era pe bicla. Un animal care trebuie pedepsit!
