Expozitii

Expoziția de fotografie ”Timpul femeilor” invită vizitatorii să reflecteze la diversitatea și complexitatea vieților femeilor din România de azi și la ce înseamnă resursa ”timp” pentru acestea.  Organizată în colaborare cu fotografii Ioana Moldovan și Gabriel George, expoziția cuprinde imagini cu femei aflate la locul de muncă, pe stradă, la piață, acasă sau în alte locuri și redă fragmente din discuțiile despre modul în care își împart timpul zi de zi.

Pe parcursul lunii martie 2015 în București fotografiile sunt expuse în următoarele locuri: clădirea ASE (în exterior), Biblioteca Metropolitană București (în exterior), Biblioteca Națională a României, Biblioteca Centrală Universitară ”Carol I”, Universitatea Nicolae Titulescu și cafeneaua Dianei Patru.

Luni, 23 septembrie 2013, ora 19:00, la Victoria Art Center (Calea Victoriei 12C, București), va avea loc vernisajul expoziţiei „Eu, En, Ich (II) – Mituri”, cu Marilena Preda-Sânc, Roxana Trestioreanu și Magda Cârneci, cu un comentariu de Laura Grünberg.

„În 1993 avea loc la București prima expoziție de artă cu conținut declarat feminist: Eu, En, Ich – repetând în titlu pronumele eu în română, maghiară și germană – expoziție care a trezit atunci multe rumori. Cele 3 protagoniste ale momentului, Marilena Preda-Sânc, Roxana Trestioreanu și Magda Cârneci, însoțite de comentariul critic al Alexandrei Titu, propuneau instalații vizual-sonore care afirmau, cu un anume curaj pentru epocă, dreptul la recunoașterea și exhibarea specificității feminine, într-o lume abia ieșită din pudibonderia și cenzura comunistă.

La 20 de ani de atunci, în această a doua ediție a expoziției, în care grupului de trei i s-a alăturat Aurora Király iar comentariul e semnat de Laura Grünberg, este explorată tematica amplă a miturilor contemporane dintr-un punct de vedere feminin/feminist. De la mitul personal la mitul familial, de la mitul socio-politic la mitul național, sunt abordate multimedial, cu tehnici vizuale moderne, seriile de identități suprapuse și contradictorii, iluzionante și tensionante, care ne constituie și pe care trebuie să le transgresăm.”

20 iunie-20 septembrie 2013

MNAC, Bucureşti, Calea 13 Septembrie, aripa E4

Good Girls este o expozitie internationala care ofera o perspectiva larga asupra artei contemporane produsa de femei. Titlul prozaic “Good Girls” este inspirat de doua proiecte curatoriale precedente: readuce in discutie sintagma “bad girls” introdusa de Marcia Tucker in anii ’90, moment de relationare cu artistele si curatoarele din America influentate de feminism; cealalta referinta fiind legata de expozitia No More Bad Girls? (curatori Marion Stemberger si Kathrin Becker) prezentata la Viena in 2010 care investiga geografii alternative si identitati culturale multimple centrale in epoca globalizarii. Dar astazi, in 2013, este timpul sa vorbim despre “good girls”!

Incepand cu anii ’90, artiste si curatoare din Romania au initiat cateva expozitii mai mici dedicate artei realizate de femei si artei feministe. Aceasta expozitie reprezinta un eveniment international major de tip muzeal si se va concentra asupra unor aspecte legate de productia artistica a femeilor in jurul a trei nuclee: memorie, dorinta si putere. Artistele participante, in mare parte traiesc si lucreaza in Europa, jumatate dintre acestea reprezentand Romania.

Medi Dinu a împlinit recent 104 ani. Un fenomen biologic şi o vocaţie artistică manifestată şi ea pe aproape opt decenii.

La Galeria “Simeza”, 40 de lucrări, mai ales acuarele, dar şi câteva desene şi uleiuri, celebrează o artistă care a studiat cu Ipolit Strâmbu şi Alexandru Steriadi şi care este, în acelaşi timp, contemporana noastră. O expoziţie organizată de Fundaţia HAR, în cadrul programului "Restituiri", în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România, ce va fi deschisă până în 21 februarie.

Peisaje şi câteva portrete din anii '30 şi din anii '80 stau mărturie unei sensibilităţi nealterate şi a unei viziuni artistice de mare sensibilitate, dincolo de curente sau de mode.

Medi Dinu aparţine unei excepţionale generaţii de femei-pictor din arta românească interbelică, a căror creaţie surprinde prin acuitatea receptării lumii înconjurătoare şi prin prospeţimea notaţiei. Elevă, la Şcoala de Artă din Bucureşti, unde a fost colegă de an cu Lena Constante, Zoe Ricci şi Lili Pancu, tânăra aspirantă la gloria artei a deprins desenul solid al lui Ipolit Strâmbu şi fluiditatea şi verva cromatică ale lui Alexandru Steriadi.

Sursa: www.cotidianul.ro (un articol al Victoriei Anghelescu)

Performance urmat de dezbatere în cadrul expoziţiei "Cei din lume fără nume: politica pronatalistă a regimului Ceauşescu"

Organizator: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Parteneri:

- Muzeul Naţional al Ţăranului Român

- Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS)

- Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice (ECPI)

Performance de Bogdan Bădiu şi Irina Gâdiu în cadrul proiectului "Fără urme fizice" finanţat de AFCN.

Miercuri, 7 noiembrie, orele 12-14, sala Foaier a Muzeului Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti.

„CEI DIN LUME FĂRĂ NUME”. Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (www.iiccmer.ro) organizează în parteneriat cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR) expoziţia CEI DIN LUME FĂRĂ NUME. Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu. Expoziţia va putea fi vizitată în sala Foaier a MNŢR, Şoseaua Kiseleff 3, Sector 1, Bucureşti, în perioada 19 octombrie - 10 noiembrie 2012. Vernisajul expoziţiei va avea loc pe 19 octombrie la ora 17.00.

Expoziţia îşi propune să readucă în atenţia publicului românesc tema pronatalismului ceauşist, oferind o vedere nuanţată şi complexă a acestei politici, a consecinţelor ei asupra societăţii româneşti.  Expoziţia invită la informare suplimentară şi reflexie asupra dimensiunii fenomenului totalitar, pentru înţelegerea importanţei pe care influenţarea comportamentului reproductiv al populaţiei îl are în proiectele totalitare. Pentru cei contemporani evenimentelor evocate simbolic, care au experimentat direct sau indirect invadarea brutală a spaţiului privat, proiectul va facilita rememorarea simbolică a traumei contribuind astfel la depăşirea ei. Celor care ce nu au experimentat în mod direct aceste evenimente, puzzle-ul expoziţional are menirea de a le provoca interesul pentru această temă.

Vă mulţumim şi vă aşteptăm!

Curatori: Lila Passima şi Cosmin Manolache (MNŢR) / Echipa IICCMER: Corina Doboş şi Florin Soare

Din 19 iunie până în 30 septembrie, Castelul Versailles prezintă expoziţia portughezei Joana Vasconcelos, în Marile Apartamente şi în grădini. La Versailles, artiştii s-au simţit întotdeauna ca acasă. Este decorul ideal pentru a celebra îndrăzneala, experimentul şi libertatea. „Când am parcurs saloanele castelui Versailles şi grădinile am simţit energia unui spaţiu care gravitează între realitate şi vis, între cotidian şi magie, am avut impresia că ascult ecoul paşilor Mariei Antoaneta, muzica şi ambianţa sărbătorească a saloanelor. Cum ar fi Versailles-ul cu universul său exuberant transferat în epoca noastră?”

De la începutul carierei sale, acum 15 ani, artista schimbă, cu ironie şi poezie, sensul obiectelor cotidiene. După ce a expus în lumea întreagă, de la „Palazzo Grassi” din Veneţia la Galeria „Nathalie Obadia” din Paris, trecând prin New York, Londra sau Seul, artista şi-a plasat lucrările, dintre care 9 gândite special pentru această ocazie, în castelul Versailles şi în grădinile lui. Joana Vasconcelos a transportat în contemporaneitate mitologia Versailles-ului, cu figurile feminine care l-au locuit.

După expoziţiile a patru bărbaţi, Jeff Koons, Xavier Veilhan, Damien Hirst şi Takashi Murakami, Joana Vasconcelos este prima femeie invitată să expună la Castelul Versailles. Este vorba despre starul portughez al artei contemporane, care-şi etalează pe perioada verii operele sale monumentale. Extravagante tentacule, vesele schimbări de sens al obiectelor cotidiene. Cu siguranţă, Versailles nu este un loc de expoziţie la fel cu celelalte. Vitrină mondială cu aproape 4 milioane de vizitatori, incluzând atât castelul, cât şi grădinile sale, Versailles este ca un creuzet al contradicţiilor franceze. În 2008, Jeff Koons expunea un imens buchet de flori din lemn policrom. Scandal. Joana propunea să suspende „Mireasa”, gigantica lustră formată din mii de tampoane igienice, înaltă de 6 metri, cu un diametru de 3,5, care a făcut senzaţie la Bienala de la Veneţia în 2005 (vezi foto). A fost refuzată. Ea a instalat „Peruca Mariei Antoaneta”, prima ei piesă din lemn, un fel de ou pe picior, din acaju marchetat, prin care ies şuviţe de păr blond.

(Preluare din articolul Magdalenei Popa Buluc, www.cotidianul.ro)

La doar 18 ani, Luisa Balaban a realizat o expoziţie individuală, lucru rar întâlnit în cercurile artistice unde maturitatea profesională primează. Împinsă de lipsuri, tânăra nu are timp de pierdut.

Crescută la Giurgiu de o mamă singură, bolnavă şi fără un serviciu stabil, într‑o garsonieră de 11 metri pătraţi, fără utilităţi, Luisa a venit la Bucureşti să se facă artistă. Era în clasa a V-a când a dat examen la Tonitza şi a intrat cu nota 10, după doar o oră de pregătire la desen. Aşa a început viaţa ei de „căministă", iar mai apoi de chiriaşă. Stabilitatea nu a făcut parte din ecuaţie, nici intimitatea de care are nevoie orice adolescent, darămite un artist.

Mama sa, care între timp s-a mutat cu ea în Bucureşti şi o întreţine făcând masaj şi reflexoterapie în particular, a încercat să obţină o locuinţă socială. A bătut pe la uşile primarilor, şi-n Bucureşti, şi la Giurgiu. „La Bucureşti i-au spus că nu putem beneficia pentru că avem deja o casă, dar legea locuinţei presupune să ai mai mult de 12 metri pătraţi per locatar, or la noi nu e cazul. La Giurgiu au zis că da, văd şi ei că avem dreptul, dar cum în oraş nu se construiesc locuinţe sociale, nu ne pot oferi", spune Luisa.

Situaţia ar dărâma pe oricine. „Am fost foarte perturbată, nu mai reuşeam să mă mobilizez, să lucrez, dar mi‑am dat seama că e o pierdere de timp. Acum sunt mai detaşată. Am învăţat să fiu... La şcoală au fost şi miştouri de genul: «Tu n-ai unde să stai şi faci expoziţie!», de la colegi la care nu mă aşteptam. Nu voiam să le aud..." Dar Luisa e o luptătoare. CV-ul ei are trei pagini şi e plin de diplome. Doi ani la rând a fost bursieră a Fundaţiei Principesa Margareta, iar acum a aplicat din nou. A mers şi la Paris, şi-n Danemarca, şi la Stras­bourg, unde şi-a reprezentat colegii în plenul Parlamentului European. 

Deşi toţi profesorii îi spun că are mână de pictor, a ales să se specializeze în sculptură, iar mai departe vrea să facă restaurare, o meserie puţin apreciată în România, dar foarte valoroasă în străinătate. „Sper doar ca la sfârşitul liceului să nu fiu nevoită să mă duc la tataia, la ţară..."

În acest moment, Luisa lucrează la un site prin care să-şi promoveze lucrările. Cei interesaţi de munca sa o pot contacta la adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Fragment din articolul scris de Raluca Sofronie

(varianta integrală o puteţi găsi pe www.adevarul.ro)

Danaartgallery.ro şi Galeria Odeon din Calea Victoriei nr. 40-42 organizează expoziţia de artă textilă, costum şi accesorii cu titlul " 8 Femmes" în cadrul căreia pot fi admirate creaţiile artistelor Ramona Stanca Vîrtosu şi Laura Cherciu Avramescu. Expoziţia va fi deschisă publicului în intervalul 3 - 22 decembrie 2011, iar vernisajul va avea loc sâmbătă 3 decembrie, ora 18.00. Artistele îşi propun să exploreze dorinţa femeilor de a fi diferite, iar această căutare a personalităţii se va regăsi în detalii de imagine exterioară. Prin urmare caută să personalizeze materialele folosite în costume şi accesorii prin pictură, sculptură şi împletituri. Sursa de inspiraţie a acestei expoziţii este filmul cu acelaşi nume, creat de regizorul Francois Ozon, după piesa lui Robert Thomas.

sursa: danaartgallery.ro

(articolul Victoriei Anghelescu, publicat in Cotidianul.ro, in data de 03 august 2011)

 "Dramaticele personaje feminine"

Muzeul National de Arta Contemporana gazduieste pana in 25 septembrie expozitia "Utopii/Cotidiene. Crossing Self-Histories 1981-2011" a artistei Marilena Preda Sanc.

Este retrospectiva a trei decenii de creatie a unuia dintre artistii reprezentativi ai artei romanesti contemporane, a carui clasificare se dovedeste dificila. Desigur, arta Marilenei Preda Sanc poate fi pusa, daca tinem neaparat, sub semnul optzecismului, al deconstructismului... Un numar impresionant de lucrari propune o viziune despre sine, despre lume si despre raportul artistului cu universul, exprimata prin desen, pictura, film, instalatii, imagine video. Expozitia surprinde prin organicitatea evolutiei, prin constanta unor raportari la problematica lumii contemporane, fie ca este vorba despre latura socio-politica, despre cea feminista sau metafizica. Peisajele urbane, ferestrele, lumile interioare, portile sau vartejurile cosmice, modulele construind locuinte-stup sau fragmentele de real revin de-a lungul acestor 30 de ani, desigur in sinteze diferite.