Autoare : dr. Andreea Dimitriu

În România, la 24 de ani de la răsturnarea regimului comunist, libertatea de expresie a permis o cercetare nelimitată, iar teme odinioară absente sau ocolite cu bună ştiinţă, au început a fi dezbătute şi studiate. În ultimii ani, feminismul[1], definit ca o doctrină care vizează emanciparea femeii în toate domeniile vieţii, deţine un loc proeminent în cadrul temelor de cercetare ştiinţifică abordate în mediul universitar românesc, cel ieşean situându-se la un început de drum. Subiect tot mai frecvent în peisajul contemporan, feminismul a beneficiat de conturarea „noii istorii” a Şcolii Analelor, prin abordarea spaţiului vieţii private, a cotidianului, prin apelul la alteritate şi la imaginea celuilalt, ca o modalitate de reconstrucţie a mentalului colectiv.

Acest studiu reprezintă o scurtă analiză a mișcării feministe din România la începutul anilor '20, fiind cunoscut faptul că mișcarea a avut în perioada interbelică momentul său de apogeu, reflectat prin diversificarea asociaţiilor şi a modalităţilor de manifestare, prin afirmarea problemei şi încercarea de atragere a opiniei publice către revendicările promovate. Suntem pe deplin conştienţi că feminismul nu a avut (şi poate nici astăzi nu are) o „bună reputaţie” în cadrul societăţii patriarhale şi tradiţionaliste, în care hotărârile legislative şi viaţa politică erau apanajul bărbaţilor, în marea lor majoritate refractari ideilor de emancipare. Afirmaţia „eu nu sunt feministă, dar…”[2] o putem asimila cu teama de ridicol, cu lipsa de educaţie şi, în consecinţă, de iniţiativă publică a majorităţii femeilor.

 

Adauga un comentariu
Citește mai departe...
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s

Autor: Dan - Ioan Dobre

În ianuarie 2012, un eveniment aparent mărut, umilirea publică a celui care a pus bazele SMURD, Raed Arafet, de către Preşedinte în timpul unei emisiuni televizate în care Arafat critica tentativa de privatizare a sistemului medical de urgenţă; a stârnit un val de proteste spontane[1]. Iniţial, protestele erau coagulate în jurul solidarităţii faţă de demiterea şi umilirea lui Arafat, pe parcurs compoziţia socială a început să se diversifice (pensionari, monarhişti, suporteri de fotbal, activişti de mediu, militanţi de stânga şi activiste feministe) (C. Stoica şi V. Mihăilescu, 2012). Această lucrare îşi propune să se concentreze asupra ultimei categorii, incluzând aici şi persoane care nu urmăresc sau nu se identifică în mod explicit cu o tematică feministă dar care vorbesc despre probleme specifice femeilor. Nu vom urmări evoluţia integrală a protestelor din iarnă ci ne vom concentra pe acele evenimente sau sloganuri care au legătură cu problema studiată[2].

Încă din primele zile ale protestelor au participat numeroase femei, multe având mesaje clare. Acestea îşi doresc reprezentare reală la nivel politic. Organizaţiile feministe, Centrul FILIA şi FRONT, au participat la acţiunile din Piaţa Universităţii şi au fost cele care şi-au asumat, prin activistele din cadrul lor, sloganuri şi mesaje feministe. Alice Iancu afirmă: „Am venit să protestez fiindcă interesele femeilor nu sunt reprezentate. Cred că reprezint interesele femeilor pentru că măsurile guvernului au afectat sectoarele feminizate precum sănătatea şi educaţia. În timp ce MAI are bani, femeile mor bătute în casă, Agenţia naţională pentru protecţia familiei a fost desfiinţată... Avem bani pentru foarte multe. Pentru grădiniţe nu, pentru măsuri împotriva violenţei asupra femeilor nu; pentru sectoarele unde ele muncesc nu”[3]. În aceeaşi notă, Delia Panait afirmă: „Încă o zi de proteste în Piaţa Universităţii, încă o zi în care feminismul nu se va mai lăsa invizibilizat!” şi „La proteste nu participă doar cetăţeni, ci şi cetăţence! Nu doar români, ci şi românce! Nu doar pensionari, ci şi pensionare! Nu doar studenţi, ci şi stundente! Nu doar părinţi, ci şi mame!”[4]. În mod clar, aceste principii au fost resimţite şi în piaţă. Deşi , la început, genizarea anumitor slogane (care deveneau din „Indignaţi, nu mainipulaţi” „Indignate, nu manipulate”) a provocat reacţii diverse în rândul celorlalţi protestatari, după un anumit timp sloganurile şi problemele feministe au devenit un subiect comun al Pieţei. Apogeul acestei cooperări a fost reprezentat de momentul în care suporterii galeriilor de fotbal strigau mesaje cu conţinut feminist.

 

Adauga un comentariu
Citește mai departe...
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s

 

Autoare: Daniela Cosma

Afirmarea studiilor de gen ca domeniu de cercetare în ultimele patru decenii a schimbat modul în care se scrie şi se citeşte istoria epocii moderne şi nu numai. În numeroase articole şi lucrări istorici, sociologi, politologi şi filozofi au identificat rolul fundamental al genului în procesul de creare şi legitimare a statelor naţionale dar şi în cel de definire a identităţii cetăţenilor acestora. În acest context se înscrie elaborarea antitezei feminin-masculin, cu sursă în gândirea iluministă a secolului al XVIII-lea şi totodată conectarea celor două concepte, de feminitate şi masculinitate cu ideologia naţionalismului.

Identificarea şi plasarea în context a principalilor termeni care au alcătuit limbajul propriu genului, cu precădere începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se dovedesc paşi importanţi pentru o mai bună înţelegere a unui sistem de gândire coerent cu impact semnificativ asupra societăţilor Europei moderne dar şi a Statelor Unite. Argumentelor filozofilor, moraliştilor şi clericilor cu privire la ce presupunea a fi bărbat sau femeie li s-au adăugat explicaţiile şi soluţiile medicilor, transpuse ulterior în Coduri de legi. Acestea din urmă au stabilit limite clare între care exprimarea unei identităţi prestabilite de gen era posibilă.

Societatea românească de secol XIX a preluat şi integrat noua concepţie asupra unei societăţi fundamentate pe diviziunea rolurilor în funcţie de gen, un rol important în acest sens jucându-l contactul indirect cu ideile Occidentului pe filieră rusească sau austriacă într-o primă etapă. Ulterior, tinerii întorşi de la studii din capitalele Europei vor acţiona ca agenţi de transmitere a valorilor şi idealurilor burgheziei occidentale.

Conceptul modern de masculinitate a reprezentat, alături de antiteza sa, feminitatea, sursa unei imagini strandardizate, stereotipizate, uşor de transmis şi integrat într-o mentalitate colectivă. Construit cultural şi înzestrat cu o importantă miză socială, „stereotipul masculin”, aşa cum îl numeşte istoricul George L. Mosse, a cuprins trăsături fizice şi morale, comportamente, pasiuni şi ocupaţii. S-a referit totodată la modalitatea prin care toate elementele asociate cu masculinitatea trebuiau să se reflecte în organizarea socială, în felul societăţii de a se reprezenta şi identifica pe sine.

 

Adauga un comentariu
Citește mai departe...
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s

"Modele si valori democratice in curriculumul scris pentru invatamantul obligatoriu" este un studiu realizat in 2011, de catre o echipa de cercetare coordonata de catre conf. dr. Doina-Olga Stefanescu. Una dintre principalele dimensiuni ale analizei continute de studiu este reprezentata de aspectele de gen continute in manualele ciclului primar. Pentru mai multe informatii, accesati studiul anexat.

Adauga un comentariu
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s

În următorul număr al Noii Reviste de Drepturile Omului, ce urmează să apară în aproximativ 2 săptămâni, domnul Gabriel Andreescu va publica studiul "Proiectul de lege privind traumatizarea pe viață a femeilor care solicită avortul". Studiul prezintă o amplă și documentată analiză cu privire la demersul legislativ cunoscut sub numele de Proiectul Dugulescu - Barbu, referitor la consilierea înainte de avort. Sunt prezentate și analizate atât perspectivele și argumentele inițiatorilor și inițiatoarelor acestui proiect de act normativ, cât și punctul de vedere al celor care se opun adoptării unei asemenea legi, precum și elemente de jurisprudență CEDO. Dar, poate că ceea ce este cel mai important pentru noi, concluzia acestui studiu, așa cum puteți înțelege și din titlul său, este clară: adoptarea acestui act normativ ar putea produce traume iremediabile unor femei, aducând România înapoi la un stadiu în care corpurile acestora devin bun public și loc de bătălie pentru rezolvarea unor probleme arzătoare ale nației (scăderea natalității) sau ale unor grupuri de interese, fie ele politice sau economice.

Pentru cele și cei care nu vor reuși să citească studiul în revistă, promitem să revenim după publicare, cu varianta integrală!

Adauga un comentariu
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s

Alexandra Ana

Abstract
Intrebarea  la care incerc sa raspund in cadrul acestei lucrari este daca obiectiile feministe cu privire la multiculturalism vizeaza sau ar trebui sa vizeze drepturile comunitatilor culturale minoritare sau mai curand ar fi utila o remodelare a criticilor asupra patriarhatului ce imbraca diverse forme. O parte din criticile aduse multiculturalismului din perspectiva egalitatii de gen accentueaza ideea binarismului intre societatile de cultura occidentala, ca fiind mai putin patriarhale si cele non-occidentale, mult mai profund patriarhale . Contestand acesta prezumtie, prin prisma faptului ca nu consider ca poate fi calculat gradul de patriarhat din cadrul unei societati , doresc in acesta lucrare sa argumentez in favoarea unei abordari ce vizeaza atat caracteristicile patriarhale traditionale ale anumitor comunitati minoritare culturale, cat si caracteristicile patriarhale moderne ale societatilor vestice si totodata interconexiunile dintre comunitatile culturale majoritare si cele minoritare si modul in care acestea contribuie si se sprijina reciproc in mentinerea inegalitatii de gen sub diferite forme in diferite societati.

 

Adauga un comentariu
Citește mai departe...
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s

Alexandra Ana

Domeniu: Stiinte Politice
Cuvinte cheie: ecofeminism
Despre autoare: Alexandra Ana este absolventa a Facultatii de Stiinte Politice din cadrul Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administrative (SNSPA). A absolvit facultatea in anul 2010, iar in prezent urmeaza cursurile Masteratului de Gen, Politici si Minoritati din cadrul SNSPA.

Adauga un comentariu
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s

Alice Calin

Abstract
Lucrarea de fata isi propune sa arate ca exista o corelatie intre comportamentul de cooperare al femeilor si rolurile de gen atribuite acestora. Ipoteza este aceea ca rolurile de gen si comportamentul de cooperare sunt interdependente. Pentru asta voi analiza pe scurt rezultatele unor cercetari si voi incerca sa corelez datele cu posibile situatii din viata personala.
Lumea in care traim, formata din societati predominant patriarhale, este dominata de stereotipuri de gen, prin care se intelege ca barbatii sunt „de la natura” mai rationali si mai autonomi, deci ei pot fi actori ai sferei publice, femeile au autonomie limitata, sunt mai emotionale si mai legate de natura, familie, de sfera privata (Miroiu, 2004, p. 38). Totusi o mare parte dintre cercetatori nu sunt de acord cu aceasta perceptie asupra societatii si incearca sa afle si sa explice ce o determina si cum ar putea fi schimbata. In cadrul acestei lucrari voi incerca sa gasesc raspunsuri la aceste intrebari analizand comportamentul de cooperare al indivizilor in functie de gen.

Adauga un comentariu
Citește mai departe...
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s

Andreea Braga

Abstract:
Ipoteza de la care am pornit in realizarea acesti cercetari este aceea conform careia implementarea abordarii integratoare a egalitatii de gen in structurile fortelor principale de ordine publica conduce catre o imbunatatire a serviciilor oferite in acest domeniu. Structurile de politie si jandarmerie joaca un rol important in societate, fiind responsabile de protejarea sigurantei publice si trebuie sa isi desfasoare activitatile tinand cont de diversitatea membrilor intregii comunitati. O reprezentare mai echilibrata din punct de vedere al genului, in care femeile si barbatii se completeaza reciproc prin modul diferit de abordare a problemelor intalnite, va contribui la cresterea eficientei in indeplinirea misiunilor de mentinere si restabilire a ordinii publice.

Adauga un comentariu
Citește mai departe...
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s

Ioana Vlad

Abstract
Intrebarea la care voi incerca sa raspund in aceasta lucrare este daca si cum poate fi integrata o perspectiva feminista liberala in teoria multiculturalista liberala. Pornind de la schimbul de replici dintre Will Kymlicka si Susan Moller Okin voi incerca sa argumentez ca cei doi autori pur si simplu nu vorbesc despre acelasi lucru, intrebarea fiind unde se produce ruptura dintre discursurile acestora.

Adauga un comentariu
Citește mai departe...
0
0
0
s2sdefault
powered by social2s
 

Rețeaua VIF

Ghid pentru victimele violenței sexuale

Discriminari Urbane

Asistență și consiliere pentru violență domestică nonstop și gratuit la 0800 500 333

 

Violență domestică
Educaţie sexuală
Reclamă discriminarea