Ilona Voicu
Ieri, 28 septembrie, la ora 13.00 aveam programare la Comisia de avizare a cererilor de organizare a adunarilor publice, pentru aprobarea marsului Panaramelor. Punctuala, ma prezint la 12.45 la usa comisiei. Acolo, prima surpriza : vreo 6 persoane asteptau, asezate pe cele 6 scaune disponibile. Nu am loc, stau in picioare. Astept. Timp de vreo 20 de minute nu intra si nu iese nimeni. In schimb, mai vin alte persoane programate. Intreb timida, pe domnul care era cel mai aproape de usa si cel mai nervos : la ce ora erati programat ? La 10 dimineata, imi raspunde. Inteleg, am de stat. Apar doi domni : costume, cravate, serviete din piele, miros discret de parfum fin. Discuta: intre ei, la telefoanele mobile, cu diverse persoane care trec pe acolo. Inteleg, din multiplele si sonorele lor dialoguri, ca unul dintre ei este de la MotorSport, celalalt, personaj politic (e asteptat la Antena3, „la o emisiune cu Vadim, ma-ntelegi?” – fragment de dialog telefonic). Vor sa organizeze „o chestie superbeton, cu motociclete, daca nu-mi iese ii impusc pe toti!” Dupa vreo jumatate de ora de la sosirea mea, iese un domn si intreaba : „Cine e de la «Cutu-cutu»? Se ridica o doamna de pe un scaun, intra. Domnul de la MotorSport incepe sa chicoteasca uitandu-se catre partenerul sau de afacere: “Cutu-cutu! Pisi-pisi! Ha! Ha! Ha! Tot felul de chestii”. Tone de dispret in voce.
Dupa o alta jumatate de ora, iese doamna de la “Cutu – Cutu”, urmata, la vreo cinci minute, de acelasi domn care face invitatiile, insa, de aceasta data, suna altfel: “Poftiti, cine urmeaza?”. Urmeaza, de fapt, cateva momente de stupoare, dupa care locul se animeaza polifonic: doi domni, programati de la 12, spun ca sunt primii, ceilalti doi domni, promotori ai miscarii pe doua roti, sunt foarte indignati de inumanul tratament la care sunt supusi, inca vreo doua persoane tin sa precizeze ca au fost programate la ora doua si au venit conform programarii. Domnul din comisie se retrage, aruncand peste umar: “Nu stiu, hai sa fim civilizati, intelegeti-va intre voi!”. Oricum, cei care indraznesc sa intre, dupa vreo cateva minute, sunt rugati sa mai astepte, comisia are de rezolvat niste situatii. Doamnele de la o agentie de publicitate, care venisera pentru o solicitare de inchidere a circulatiei pentru niste filmari nu sunt la prima audiere, probabil, nici la a doua, asa ca se ridica si se duc sa bea o cafea la bufet.Nu au programare, imi explica, asa ca vor trebui sa astepte pana la sfarsit. Din sala de sedinta a Consiliului Primariei Capitalei, aflata undeva in apropiere, se aude un discurs: cineva militeaza pentru renuntarea la utilizarea termenului de tigan. Domnul de la MotorSport comentreaza indignat: “Sigur, nu esti tigan! Numai mama si tatal tau sunt!”. Apoi, discursul lui capata un alt nivel, devine mai general: “Nu ne mai facem bine, n-avem nicio sansa! Pai, asta-i strategie, sa ne umileasca. Pana nu pun vreo doi-trei mana pe-o arma sa impuste vreo cativa dintre ei nu se schimba nimic! (nu inteleg daca prin “ei” se refera la romi sau la membrii comisiei, oricum, e a doua oara cand pomeneste de împuscaturi si arme de foc, incepe sa ma sperie!) “Dar asta e, romanul nu are curaj! Si, prin asta, imi fac si eu autocritica”, isi incheie dansul discursul. Pe fondul acestei filipice, colegul sau intr-ale promovarii motociclismului a reusit sa se strecoare inauntru. Dupa vreo cinci minute iese. Este ora 15.20. Sunt chemati “domnii de la revolutionari” (cei programati pentru ora 12.00). Dupa un minut, iese un membru al comisiei si le face semn celor doi domni cu motociclismul sa intre, explicandu-ne noua, celor ramasi la usa: “Dansii nu intra la comisie, trebuie sa avem o discutie ”(!) Dupa o jumatate de ora, ies “domnii de la revolutionari”. Dupa alte zece minute, ies si “motociclistii”. “Discutia preliminara” pare sa se fi dovedit fructuoasa: domnul de la MotorSport vorbeste la telefon: “Gata, draga! Am rezolvat”. Rasuflu usurata: daca, mai devreme, vorbea cumva de membrii comisiei, un macel cumplit a fost evitat. Iese, din nou, domnul care face “strigarile”: “Cine e de la Front?” Ma ridic si raspund cu o voce sparta (n-am baut apa de vreo patru ore): “Eu!”. Sunt poftita inauntru. E tarziu, cele vreo opt persoane din comisie sunt obosite, trec direct la subiect: “Asa, vreti sa faceti mars pe 6 octombrie! Marsul Panaramelor! Un nume foarte frumos, dar pe 6 nu se poate!” Am un moment de descumpanire, ma asteptam sa aiba obiectii cu privire la traseu, dar nu la data! Intreb:“De ce?” “E un summit NATO, intelegeti, zona unde vreti sa faceti marsul trebuie sa fie securizata, puteti sa faceti marsul de pe 15 octombrie incolo”, “Hai, de pe 12, sa zicem” adauga concesiv un alt membru al comisiei. “Nu avem cum, am facut promovare, avem afis, aparut intr-o revista, cu data de 6 octombrie, nu renuntam la aceasta data!” spun eu, cu hotarare. Se uita lung la mine, inteleg ca, in privinta datei, nu sunt dispusa sa negociez. Cedeaza, intr-un clasic joc “de-a politistul bun si politistul rau”: “Haideti doamna, sa nu credeti ca nu vrem sa ne intelegem, suntem aici sa gasim solutii care sa convina tuturor. Nu sunt misogin, nici dumneavoastra nu cred ca sunteti misandra” (iata cu cine discutati, nu suntem nici noi in afara problemei!). “Nu, chiar nu se poate pe 6!”, continua sa sustina alt membru al comisiei. “Hai, totusi, sa fie pe 6, dar pe alt traseu, clar nu se poate pe cel propus de dumneavoastra”, adauga domnul care “stie” despre ce vorbim. Este momentul in care, din vreo 3-4 directii incep sa curga, simultan, diverse propuneri de traseu: imi vajaie urechile dar tot mai aud, la intamplare “Sincai”. “Nu, Sincai e ocupat cu alta activitate!”, “De la Obor, nu se poate?” “Hai de la Unirii, spre Alba Iulia!”, “Nu se poate la Alba Iulia, nu stii ca, de pe 4, incepe maratonul ?!”, “Da, asa e, dar se pot opri chiar la Alba Iulia!”. Intr-un final, “de buna voie si nesiliti de nimeni”, cadem de acord ca cea mai buna varianta e Unirii – Piata Alba Iulia, cu posibilitatea de a avea jumatate de ora la dispozitie pentru afluire si o alta jumatate de ora pentru a “spune ce aveti de spus”. “Si de la ce ora vreti? De la 17.00? Nu puteti mai devreme, atunci iese lumea de la serviciu, mai devreme e mai liber!”. Nu prea stiu cum sa reactionez: sa rad, sa plang, sa le explic ca daca vroiam sa ne plimbam si sa vorbim intre noi, ieseam sambata seara la o terasa si nu-i mai deranjam? Renunt la toate variantele, nu-mi permit sa fiu „obraznica”, le spun ca tocmai asta e si ideea marsului, de a ne face auzite, or, pentru asta, am avea nevoie sa fie cat mai multa lume in jurul nostru. Nu sunt chiar convinsi, dar cedeaza. La final, sunt mustrata parinteste: vedeti, daca veneati din timp, era mai bine! Nu mai trebuia sa tipariti afisele inainte!” “Ce inseamna mai devreme?”, intreb cu ultimele resurse de curiozitate pe care le mai am. “Cu cel putin o luna, o luna si jumatate inainte!”, imi raspund, la unison, vreo trei voci. “Haideti sa presupunem ca am aflat acum faptul ca, in Bucuresti, incepe maine o conferinta mondiala a misoginilor, care dureaza o singura zi! Nu avem voie sa organizam maine un protest?” Cateva momente de gandire, apoi sunt intrebata: “Adica un protest spontan?” “Da”, raspund. “Nu, fara aprobarea noastra nu se poate!” “Adică, puteti organiza, dar va asumati riscurile si, apoi, dac-ati face asta o data, alta data nu stiu daca mai primiti aprobare, trebuie sa procedati dupa lege, asta e!”, precizeaza altcineva.
Am plecat de la comisie, dupa 5 ore, fara sa stiu exact ce am obtinut: o victorie sau o infrangere. Dar, cu siguranta, pot preciza ca a fost o experienta interesanta si utila cu privire la modul in care contribuie autoritatile la sprijinirea exprimarii in spatiul civic romanesc!
