Autoare: Smaranda Voicu
Femeile nu sunt întrebate ce simt în legătură cu propria sexualitate. Definiţia sexului în ultimii două mii de ani, felul în care am instituţionalizat unii pentru alţii dorinţele erotice şi emoţionale este, încă redus la un scenariu rigid, având ca eveniment central actul sexual-coitul.
Atât eu cât şi multe dintre prietenele mele mai puţin norocoase am trăit ani buni ai feminității noastre simţindu-ne vinovate de fiecare dată când nu reuşeam să avem orgasm cu câte un bărbat.
Astăzi, Declaraţia Naţiunilor Unite privind drepturile femeilor atrage atenţia peste tot în lume asupra liberului acces la informaţii despre corpul acestora precum si despre libertatea de care se bucură (sau ar trebui să, mai degrabă) în privinţa deciziilor sexuale şi reproductive.
Dar noi de unde să ne luăm informaţii valide, corecte, verificate, prietenoase la adresa femeilor şi ale nevoilor lor? Din revistele glossy despre femei care-ţi dau 10 trucuri despre cum să-l faci pe EL fericit? Dar ce-o face pe ea EA fericită? Vă garantez că nu găsiţi aşa ceva, cu atât mai puţin în revistele pentru bărbaţi.
Încă există mitul conform căruia femeile au orgasm intern şi extern pe toate gardurile, drumurile şi-n toate revistele pentru femei.
Ei bine, este greşit arată raportul HITE, studiul amplu efectuat de cercetătoarea Americană Shere Hite, în 1976. Da, nu păream să fi evoluat prea mult din anii ’70, asa-i?
În acest studiu, pe baza mărturiilor adunate de la peste trei mii de femei, se conturează o concluzie foarte clară: majoritatea femeilor ajung la orgasm prin stimularea clitorisului sau a zonei pubiene exterioare, singură sau cu ajutorul altei persoane, prin stimulare orală sau manuală, în timp ce doar o treime din femei experimentează orgasmul în timpul coitului, fără niciun fel de alta stimulare.
Aşadar, orgasmul este orgasm. El diferă ca senzaţie în funcţie de zona stimulată, producătoare a climaxului.
În prefaţa studiului său, Hite zice “ Societatea ştie de multă vreme că e mai simplu pentru femei să atingă punctul culminant prin autostimulare decât prin coit şi că masturbarea este clitoridiană şi exterioară şi nu vaginală. Cu toate acestea, femeile sunt condamnate, ca şi când senzaţiile şi nevoile lor ar fi greşite. De exemplu, în secolul XX, deşi Freud şi Kinsey ştiau că femeile au orgasm mult mai uşor prin stimulare clitoridiană decât prin penetrare vaginală, cei doi au ezitat să ajungă la concluzia logică: este NORMAL şi nu ANORMAL ca o femeie să atingă punctual culminant prin stimulare clitoridiană exterioară şi că însăşi definiţia actului sexual ar trebui schimbată.”
În loc să se remarce că societatea oprimă femeile, ei au aşteptat ca femeile să se schimbe ; Freud credea ca femeile cresc pentru a se “potrivi” şi împlini din punct de vedere sexual, in timp ce Kinsey era de părere că dacă o femeie a fost măritată o vreme şi avea mai multa experienţă sexuală, ea putea ajunge la acest rezultat.
Masters şi Johnson erau convinşi că femeile trebuie să caute un “tratament clinic” pentru disfuncţiile lor sexuale.
În continuare, lucrurile par să stea cam la fel, cel puţin în România şi Turcia, unde am putut observa clar tendinţele de dinamică sexuală de gen.
O femeie care nu are orgasm prin penetrare este percepută ca şi “defectă”. Este exact sentimentul pe care toate femeile din eşantionul meu l-au acuzat.
Cine le face sa se simtă aşa? În primul rând raportarea bărbaților la ele, faptul că în intimitate se presupune că femeia trebuie să aibă orgasm când face sex prin penetrare. În al doilea rând, condiţionarea socială care spune ca aşa se întâmplă, aşa trebuie, fără să se ţină cont că femeile sunt diferite, că nu există eşantioane uniforme şi că corpurile femeilor nu-s nişte maşinării cu butoane ci sisteme complexe, nu doar biologice ci şi emoţionale, fiecare cu alt ritm, alte nevoi si alte reacţii.
Ca să nu se simtă defecte şi să facă faţă presiunii societăţii în care trăiesc, să-şi ţină bărbatul aproape şi să nu se confrunte cu propriul lor defect, de frică şi ruşine, femeile ajung, după cum ştim, sa mimeze un aşa-zis climax. Ego-ul bărbatului e satisfăcut, toată lumea-i fericită. Trist şi artificial, desigur, dar, vă surprinde?
Cenzurarea cunoştinţelor despre orgasmul feminin face parte dintr-o lungă şi nesurprinzătoare tradiţie care oprimă femeile. Suprimarea culturală a nevoilor sexuale a acestora şi dependenţa lor de organul sexual masculin, nu a făcut decât să oglindească sistemul social de ansamblu în care, ştim prea bine, femeile aveau (şi încă au) un statut inferior.
Să nu se înţeleagă greşit, deşi patriarhatul a fost iniţiat de bărbaţi, inevitabil, istoric vorbind, s-a întors si împotriva acestora. În momentul de faţă şi bărbaţii au lucruri de pierdut, devin şi ei victime ale sistemului defectuos.
Căci, există acolo, nu mulţi (sic!) dar destui bărbaţi care şi-ar dori ca şi partenerelor lor să fie mulţumite din punct de vedere sexual cu ei, nu dintr-o nevoie de ego neapărat ci din respect şi nevoia de reciprocitate. Însă ce ştiu ei despre sexualitatea feminină şi ce ştiu femeile însele despre asta?
Câţi dintre noi au avut curiozitatea să arunce un ochi pe nişte materiale de anatomie? Să vadă cum arată organele noastre sexuale?
Clitorisul şi penisul sunt organe incredibil de similare ca şi compoziţie, ca şi sensibilitate, cu aceeaşi capacitate erotica şi sexuală. Cu funcţii şi poziționare diferite.
Clitorisul este doar partea cea mai vizibilă, este corespondentul capului penisului şi, ca şi aceasta din urmă, are acelaşi tip de sensibilitate foarte sporită.
Restul se află în interior, dispus longitudinal.
Structura interioară a clitorisului creşte foarte mult în dimensiuni şi volum în interiorul corpului femeii în aceeaşi măsură în care penisul se vascularizează şi devine erect în timpul excitaţiei la bărbaţi. Cei doi corpi din interiorul penisului care prin vascularizare provoacă erecţia, există şi la femei doar că aceştia sunt separaţi-unul deasupra labiilor, altul în partea exterioară a vulvei. Diferenţele sunt sesizabile, dar oare câţi bărbaţi au fost destul de curioşi cât să observe cum partenera lor se excita fizic şi-şi modifică dimensiunile organelor sexuale, aşa cum femeile glorifică erecţia penisului?
Şi mai mult, simplul fapt că nu există o denumire pentru excitarea fizică la femei aşa cum avem la bărbat (erecţie) spune destul de multe. Sau haideţi să ne întrebam împreună -oare de ce nu avem denumiri? . Nici măcar stimularea clitoridiană în vederea obţinerii orgasmului nu are un nume clar şi rezonant, în condiţiile în care majoritatea femeilor din aceasta lume, din toate societățile şi straturile sociale recurg la această metodă ca fiind cea mai sigură si mulţumitoare din punct de vedere al obţinerii climaxului.
În încheiere vreau să amintesc despre o altă realitate biologică şi anume faptul că în stadiul de embrioni suntem la fel. Viitoarele fetiţe şi băieţi sunt identici. Din luna a treia intervin anumite tipuri de hormoni care provoacă dezvoltarea organului masculin în exterior şi al celui feminin în interior.
Nu neg în niciun fel nici magia sau rolul penetrării vaginale şi nici nevoile reproductive biologice ale majorităţii oamenilor, sunt realităţi pe care mai degrabă le recunoaştem şi pe care le putem integra dar care nu ne conduc neapărat viaţa tuturor. Nu mă interesează cu atât mai puţin competiţia dintre sexe, dimpotrivă. Aş vrea să ne raportăm la sexualitate dintr-un spaţiu mai bogat cu informaţii de calitate, mai puţin restricticţionat reproductiv, mai puţin biologic, egoist şi nedrept politic ci mai erotic, mai jucăuş, mai lejer şi mai respectuos în termeni de reciprocitate şi politică de gen. Vorba aia, WE CAN DO IT!
